Cafeneaua juridica

Relatiile de familie in noul Cod Civil

2011-10-05T07:34:00.001-07:00

In domeniul relatiilor de familie, noul Cod Civil aduce ca noutate absoluta, urmatoarele aspecte:

1. LOGODNA - Capacitatea de a incheia logodna este aceeaşi cu capacitatea ceruta pentru incheierea casatoriei. Nu sunt impuse insa cerinta avizului medical si cea a autorizarii date de organul administrativ. Nu sunt prevazute formalitati aparte, speciale, pentru logodna, aceasta putand fi dovedita cu orice mijloc de proba.

Cu toate acestea, este reglementata restituirea darurilor facute in considerarea logodnei, precum si sanctionarea ruperii abuzive a acesteia.

2. LOCUINTA FAMILIEI - In cuprinsul noului Cod Civil, locuinta familiei beneficiaza de un regim juridic special, fiind o componenta a asa-numitului „regim primar imperativ”. Astfel, pentru a putea dispune asupra locuintei familiei este obligatoriu consimtamantul ambilor soti, chiar daca numai unul dintre ei este proprietarul acesteia. In cazul nerespectarii acestei condiţii, sunt stabilite sanctiuni diferite, dupa cum locuinta familiei a fost sau nu notata in cartea funciara.

3. ALEGEREA REGIMULUI MATRIMONIAL - Pentru prima data se ofera sotilor posibilitatea de a alege intre regimul comunitatii legale, cel al comunitatii conventionale sau cel al separatiei de bunuri. Spre deosebire de reglementarea din vechiul Cod Civil, cei care nu vor dori sa li se aplice comunitatea legala vor putea incheia conventii matrimoniale, care vor fi autentificate de notar si, pentru a fi opozabile tertilor, vor fi inscrise în Registrul National al Regimurilor Matrimoniale.

In timpul regimului comunitatii, bunurile comune pot fi impartite, in tot sau in parte, prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca, fara nicio conditionare, lucru care nu era permis de vechea legislatie. Potrivit regimului separatiei de bunuri, fiecare dintre soti este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobandite inainte de incheierea casatoriei, precum si a celor pe care le dobandeste in nume propriu dupa aceasta data. In ceea ce priveste modificarea regimului matrimonial, aceasta se poate realiza fie pe cale conventionala, fie pe cale judecatoreasca, dupa caz.

Sursa: www.iurispedia.ro

CEDO: Conditii pentru admisibilitatea cererii (art.35 din Conventie)

2011-08-09T12:05:00.000-07:00

1- Curtea Europeana a Drepturilor Omului poate solutiona numai plângeri referitoare la violarea unuia sau mai multor drepturi enumerate în Convenţie şi protocoale. Ea nu este o cale de atac împotriva instanţelor naţionale si nu poate anula sau modifica deciziile acestora.

2- Curtea poate examina numai cererile îndreptate împotriva unuia dintre statele care au ratificat Convenţia şi Protocoalele sale, şi dacă se referă la evenimente posterioare unei date determinate. Această dată variază de la stat la stat si anume, dupa intrarea in vigoare a Convenţiei pentru statul respectiv. România a ratificat Conventia si Protocoalele ei aditionale prin Legea nr. 30/1994, publicata în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994 si intrata în vigoare la 20 iunie 1994.

3- Vă puteţi plânge Curţii numai cu privire la actele unei autorităţi publice dintr-unul dintre aceste state (Parlament, administraţie, instanta de judecata etc). Curtea nu se ocupa de plângeri îndreptate împotriva unor persoane particulare sau a unor instituţii private.

4- Conform articolului 32 § 1 din Convenţie, Curtea nu poate fi sesizată decât după ce au fost epuizate, în prealabil, căile de atac interne şi în termen de şase luni începînd cu data deciziei definitive interne. O plângere care nu respectă aceste condiţii de admisibilitate nu va fi examinată de către Curte.

5- În exercitarea acestor cai de atac, trebuie să fie respectat regulile de procedură naţionale, mai ales termenele prescrise de acestea. Dacă, de exemplu, recursul dumneavoastră a fost respins ca tardiv sau pentru nerespectarea unei reguli de competenţă sau de procedură care vă poate fi imputată, Curtea nu va examina cererea dumneavoastră.

Dacă vă plângeţi de o decizie judecătorească, mai ales de condamnare, nu este necesar să fi încercat să obţineţi revizuirea după ce aţi parcurs instanţele judiciare uzuale. În plus, petiţiile (adresate Parlamentului, şefului statului sau al guvernului, unui ministru sau ombudsman) nu constituie remedii pe care trebuia să le fi încercat.

6- Termenul în care poate fi sesizată este de 6 luni de la data deciziei interne definitive. Termenul de 6 luni curge de la data la care autoritatea naţională competentă cea mai înaltă şi-a pronunţat decizia (dacă plângerea se referă la o condamnare, termenul curge de la pronunţarea hotărârii finale în ordinea normală a căilor de atac şi nu de la respingerea ulterioară a unei eventuale cereri de revizuire). Dacă se depăşeşte acest termen, Curtea nu mai poate examina plângerea.

Curtea nu reţine nicio cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34 din Conventie, daca:

a. este anonimă ; sau

b. este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi.

Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, atunci când consideră cererea incompatibilă cu dispoziţiile convenţiei sau ale protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii.

Cu titlu informativ, mai mult de 90% din cererile examinate de către Curte sunt declarate inadmisibile pentru nerespectarea uneia sau sau a mai multor condiţii de admisibilitate, dintre cele menţionate mai sus.

Cum sa formulam o cerere la CEDO?

2011-08-09T10:51:00.000-07:00

Informatii generale

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) a fost instituită prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia Europeană), semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare la 3 septembrie 1953.

Curtea Europeană este un organ de jurisdicţie internaţională creat în cadrul Consiliului Europei. Ea poate fi sesizată de orice persoană fizică sau juridică care pretinde că un stat membru la Convenţie i-a încălcat un drept prevăzut de Convenţia Europeană şi Protocoalele sale adiţionale. Cererile depuse la Curtea Europeană pot fi îndreptate doar împotriva unui stat membru, şi nu împotriva unor persoane fizice sau juridice.

Sediul Curţii Europene se află la Strasbourg, Franţa.

Examinând cererile depuse, Curtea Europeană nu reexaminează în fond situaţiile juridice puse în discuţie la nivel naţional. Ea nu stabileşte nici dacă reclamantul trebuia să câştige un dosar la nivel naţional sau dacă învinuirile aduse împotriva reclamantului au fost întemeiate. Curtea doar statuează în ce măsură autorităţile naţionale ale statelor membre au respectat drepturile garantate de Convenţie şi Protocoalele sale adiţionale.

Prin hotărârea sa, Curtea poate constata violarea Convenţiei şi acorda compensaţii materiale şi morale. Compensaţiile morale acordate de Curte, în dependenţă de încălcările constatate, se plasează între câteva sute şi câteva mii de euro.

Supravegherea executării hotărârilor Curţii Europene este pusă în sarcina Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Sunt practic inexistente cazurile când guvernul pârât nu plăteşte sumele dispuse spre plată prin hotărârile Curţii.

Orice persoană care se consideră lezată într-un drept al său garantat de Convenţia Europeană poate depune o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cererea urmează a fi întocmită în scris în una din limbile oficiale ale statelor membre ale Consiliului Europei şi expediată Curţii prin poştă. Cererea poate fi depusă la Curte direct de către reclamant, fără intermedierea unui avocat. Pentru depunerea cererii la Curte nu este percepută nicio taxă, însă reclamantul va trebui să suporte cheltuielile legate de întreţinerea corespondenţei (poştă, fax, etc.).

Nu există cerinţe stricte faţă de forma cererii expediate Curţii. Totuşi, pentru a facilita examinarea cererii, Curtea a elaborat un formular de cerere care urmează a fi completat. La cerere urmează a fi anexate hotărârile judecătoreşti şi alte documente sau probe la care se face referire în cerere. Toate anexele la cerere urmează a fi expediate în copii, nu în original.

Odată primită, cererea este înregistrată de grefa Curţii şi i se acordă un număr de ordine şi o denumire care se comunică printr-o scrisoare reclamantului. Aceste date urmează a fi indicate în corespondenţa ulterioară cu Curtea.

Cererile înregistrate sunt examinate de către Curte imediat ce este posibil. Datorită complexităţii procedurii şi numărului mare de cereri pe rol, procedura de examinare a unei cereri durează între 3 şi 7 ani.

La o anumită etapă a procedurii, când Curtea iniţiază procedura de examinare a cererii, aceasta este comunicată reprezentantului Guvernului împotriva căruia este îndreptată cererea. După comunicarea cererii Curtea va solicita reclamantului să-şi angajeze un avocat pentru a-l reprezenta în procedurile în faţa Curţii. În cazul în care reclamantul nu dispune de resurse suficiente pentru a-şi angaja un avocat, Curtea poate să plătească avocatului un onorariu pentru reprezentarea reclamantului. Acest onorariu nu acoperă toate cheltuielile suportate de avocat, însă este menit să nu descurajeze reclamantul de a depune o cerere la Curte când nu poate plăti un avocat.

În baza documentelor şi explicaţiilor prezentate de părţi, Curtea ia o decizie, iniţial cu privire la admisibilitate, iar apoi, dacă cererea este declarată admisibilă, asupra fondului cererii în una din limbile oficiale ale Curţii (engleza sau franceza).

Curtea poate constata violarea Convenţiei şi acorda compensaţii materiale şi morale. Prin hotărârea Curţii în care se constată violarea Convenţiei nu se casează în mod automat hotărârile instanţelor naţionale, însă reclamantul poate solicita, în anumite cazuri, redeschiderea procedurilor naţionale.

Sursa: http://www.lhr.md

Exercitarea cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru

2011-05-26T03:07:00.000-07:00

Un avocat care a dobândit dreptul de a exercita această profesie în România poate, de asemenea, să-şi desfăşoare activitatea cu titlu permanent într-un alt stat membru sau într-o ţară care este parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, după cum urmează:

- sub titlul profesional din statul membru de origine;

- sub titlu profesional corespunzător profesiei de avocat din statul membru gazdă, împreună cu titlul profesional din ţara de origine.

1. Exercitarea profesiei de avocat sub titlul profesional din statul membru de origine, respectiv sub titlul profesional dobândit în România

În principiu orice avocat are dreptul să exercite cu caracter permanent aceleaşi activităţi ca şi cele rezervate avocaţilor ţării de primire sub titlul profesional din statul membru de origine. În acest sens, spre deosebire de situaţia exercitării cu caracter ocazional, avocatul este obligat să se înregistreze la autoritatea competentă din acel stat pe baza unui certificat care atestă înregistrarea lui la autoritatea competentă din statul membru de origine, respectiv din România.

Pentru a se evita confuzia cu titlul profesional din statul membru gazdă, avocatul care îşi exercită profesia de avocat sub titlul profesional dobândit în România este obligat să îşi exercite profesia de avocat sub acest titlu, care trebuie indicat în limba română.

Cât priveşte domeniul de activitate în care avocatul poate profesa sub titlul profesional din statul membru de origine, Directiva nr. 98/5/CE din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obţinut calificarea distinge două ipoteze:

- poate să acorde consultanţă juridică în special în ceea ce priveşte dreptul statului membru de origine, dreptul comunitar, dreptul internaţional şi dreptul din statul membru gazdă;

- pentru exercitarea activităţilor legate de reprezentarea şi apărarea în justiţie a unui client şi în măsura în care dreptul statului membru gazdă rezervă aceste activităţi avocaţilor care profesează sub titlul profesional al acelui stat, acesta din urmă poate impune avocaţilor care profesează sub titlurile profesionale din statele membre de origine să lucreze în colaborare fie cu un avocat care profesează înaintea instanţelor sesizate şi care, atunci când este necesar, poate fi răspunzător înaintea acesteia, fie cu un „avoué”, care îşi exercită profesia pe lângă instanţa respectivă.

Aceeaşi directivă menţionează modalităţile de exercitare a profesiei oferite avocaţilor care utilizează titlul profesional al ţării de origine. Astfel, avocatul care exercita profesia sub titlul profesional dobândit în România poate opta pentru una din următoarele modalităţi:

- să îşi exercite activitatea cu titlu independent;

- să îşi exercite activitatea în calitate de salariat în serviciul altui avocat, într-o asociere sau societate de avocaţi sau a unei întreprinderi publice sau private (în măsura în care statul membru gazdă permite acest lucru avocaţilor înregistraţi sub titlul profesional utilizat în acel stat);

- să îşi exercite activitatea în cadrul unui grup.

Câteva precizări se impun cu privire la cea din urmă modalitate de exercitare a profesiei. Astfel, avocatul poate să îşi exercite activitatea sub titlul profesional din România:

- în cadrul unei sucursale sau agenţii a grupului lor din statul membru gazdă (atunci când există incompatibilităţi între normele care reglementează acel grup în statul membru de origine şi cele din statul membru gazdă se aplică cele din urmă în măsura în care respectarea lor este justificată de interesul general constând în protecţia clienţilor şi a terţilor);

- la alegere, într-o formă de exercitare a profesiei în cadrul unui grup, dintre cele pe care statul membru gazdă le oferă şi avocaţilor săi (modalităţile în conformitate cu care aceşti avocaţi îşi exercită activităţile în comun în statul membru gazdă sunt reglementate de actele cu putere de lege şi actele administrative din statul membru respectiv).

Directiva nr. 98/5/CE din 16 februarie 1998 lăsă la latitudinea statelor membre adoptarea măsurilor necesare pentru a asigura posibilitatea exercitării în comun a profesiei de către mai mulţi avocaţi din diferite state membre care profesează sub titlurile profesionale din statele membre de origine sau de către aceşti avocaţi împreună cu unul sau mai mulţi avocaţi din statul membru gazdă.

2. Exercitarea profesiei de avocat sub titlul profesional corespunzător profesiei de avocat din statul membru gazdă, împreună cu titlul profesional din ţara de origine

Pentru integrarea în profesia de avocat în statul membru gazdă, respectiv pentru a putea desfăşura activitatea sub titlu profesional corespunzător profesiei de avocat din statul membru gazdă, în prevederile art. 10 din Directiva nr. 98/5/CE din 16 februarie 1998 instituie următoarele variante:

a) avocatul care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine face dovada că îşi desfăşoară activitatea efectiv şi cu regularitate, pe o perioadă de cel puţin trei ani în statul membru gazdă, în domeniul dreptului acelui stat, inclusiv dreptul comunitar (este exceptat de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/48/ CEE, respectiv stagiul profesional sau proba de aptitudini);

b) avocatul care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine şi care a desfăşurat în mod efectiv şi cu regularitate o activitate profesională în statul membru gazdă pe o perioadă de cel puţin trei ani, dar pe o perioadă mai scurtă în domeniul dreptului acelui stat membru, poate obţine de la autoritatea competentă din statul membru gazdă admiterea în profesia de avocat în statul membru gazdă şi dreptul de a o practica sub titlul profesional corespunzător profesiei din acel stat membru, fără a fi obligat să îndeplinească condiţiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 89/48/CEE (se va lua în considerare activitatea exercitată efectiv, evaluarea activităţii şi capacitatea de a continua activitatea pe care a exercitat-o în acel stat sunt evaluate pe baza unui interviu).

c) avocatul care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine într-un stat membru gazdă poate, în orice moment, să impună ca diploma lui să fie recunoscută în conformitate cu Directiva nr. 89/48/CEE, în vederea obţinerii admiterii în profesia de avocat în statul membru gazdă şi a exercitării acesteia sub titlul profesional corespunzător profesiei din acel stat membru (presupune îndeplinirea condiţiilor de la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva nr. 89/48/CEE, respectiv stagiul profesional sau proba de aptitudini).

Avocatul admis în profesia de avocat în statul membru gazdă într-una din modalităţile menţionate anterior are dreptul să folosească, pe lângă titlul profesional corespunzător profesiei de avocat din statul membru gazdă, titlul profesional din ţara lui de origine, exprimat în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine.

Observăm că în cazul primelor două situaţii, pentru integrarea în profesia de avocat în statul membru gazdă, este valorificată perioada în care avocatul în cauză îşi exercită activitatea în statul membru gazdă sub titlul profesional din ţara de origine, urmată de susţinerea unei probe de aptitudini.

Cât priveşte cea de-a treia variantă, urmare a abrogării cu efect de la 20 octombrie 2007 a Directivei nr. 89/48/CEE, trimiterile la această directivă vor fi citite ca trimiteri la Directiva nr. 2005/36/CE referitoare la recunoaşterea calificărilor profesionale.

În mod asemănător Directivei nr. 89/48/CEE şi această directivă prevede sub denumirea de „măsuri de compensare” (art. 15) dreptul statului membru gazdă de a cere solicitantului să urmeze un stagiu de adaptare de cel mult trei ani sau să se supună unei probe de aptitudini în unul dintre următoarele cazuri:

(a) în cazul in care durata formării pe care o dovedeşte în temeiul articolului 13 alineatul (1) sau (2) este mai mică cu cel puţin un an decât cea necesară in statul membru gazdă;

(b) în cazul in care formarea pe care a primit-o acoperă materii semnificativ diferite de cele acoperite de calificarea necesară in statul membru gazdă;

(c) în cazul in care profesia reglementată in statul membru gazdă cuprinde una sau mai multe activităţi profesionale reglementate care nu există in profesia corespunzătoare în statul membru de origine al solicitantului, în sensul articolului 4 alineatul (2), si in cazul in care această diferenţă este caracterizată de o formare specială care este necesară în statul membru gazdă si care acoperă materii semnificativ diferite de cele acoperite de atestatul de competenţă sau de calificarea pe care o prezintă solicitantul.

Având în vedere profesia de avocat a cărei exercitare necesită o cunoaştere exactă a dreptului naţional şi în privinţa căreia un element esenţial şi constant al activităţii este furnizarea de consiliere şi/sau asistenţă privind dreptul naţional, statul membru gazdă, prin derogare de la principiul general conform căruia solicitantul are dreptul de a alege, poate prevedea fie un stagiu de adaptare, fie o probă de aptitudini.

Un element de noutate îl reprezintă dispoziţiile art. 15 din Directiva nr. 2005/36/CE în care se prevede posibilitatea renunţării la drepturile de compensare pe baza unei platforme comune, respectiv a unui ansamblu de criterii de calificări profesionale capabile să compenseze diferenţele semnificative constatate între cerinţele de formare ale diferitelor state membre pentru o anumită profesie. Platformele comune pot fi prezentate Comisiei de către statele membre sau de către asociaţii sau organizaţii profesionale reprezentative la nivel naţional şi european membre sau de către asociaţii sau organizaţii profesionale reprezentative la nivel naţional şi european. Pană la 20 octombrie 2010, Comisia prezintă Parlamentului European si Consiliului un raport privind punerea in aplicare a acestor prevederi şi, după caz, propuneri adecvate in vederea modificării acestuia.

Prin urmare aceste „platformele comune” între profesioniştii omologi din statele membre pot să se substituie regulilor directivei generale pentru a „relaxa” cadrul general al directivei cu privire la recunoaşterea calificărilor profesionale.

Astfel cum s-a statuat în practica CJCE (cauza Christine Morgenbesser împotriva Consiglio dell’Ordine degli avvocati di Genova (C-313/01)) şi a Comisiei pentru petiţii a Parlamentului European (Petiţia nr. 192/2004) directiva 98/5/CE se aplică exclusiv avocaţilor integral calificaţi (definitivi), ale căror calificări sunt enumerate la articolul 1 al Directivei.

Pe cale de consecinta , orice solicitant care:

a) fie ar solicita recunoaşterea calificărilor sale ca avocat în baza Directivei nr. 2005/36/CE într-un stat membru (cu permisiunea de exercitare a calificării profesionale în statul membru gazdă ulterior acordării recunoaşterii) sau care b) fie ar dori să exercite imediat profesia de avocat într-un stat membru gazdă, folosindu-şi calificarea profesională în statul membru de origine, în conformitate cu Directiva 98/5/CE

trebuie să fie deja recunoscut ca avocat definitiv în statul membru de origine.

Exercitarea cu titlu ocazional (provizoriu) a profesiei de avocat într-un alt stat membru decât statul membru de provenienţă

2011-05-05T12:24:00.000-07:00

În situaţia în care un avocat român doreşte să presteze, pentru un anumit client, în mod ocazional servicii juridice într-un alt stat membru din Uniunea Europeană, va putea face acest lucru utilizând titlul profesional exprimat în limba statului de provenienţă, respectiv limba română, cu indicarea organizaţiei profesionale de care aparţine sau a instanţei pe lângă care este admis să practice în aplicarea legislaţiei statului român.

Directiva nr. 77/249/CEE din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertăţii de a presta servicii de către avocaţi instituie principiul recunoaşterii mutuale a autorizaţiilor de a exercita profesia de avocat, întrucât exercitarea efectivă a profesiei de avocat presupune „ca statul membru gazdă să recunoască drept avocaţi acele persoane care exercită această profesie în diferite state membre” (paragraf 3 din considerentele directivei), „cu excluderea oricărei condiţii de şedere sau de înscriere într-o organizaţie profesională în statul respectiv” (art. 4 alin. 1 ultima teză din directivă).

Astfel, îi este permis avocatului român să presteze cu titlu ocazional servicii profesionale într-un alt stat membru utilizând titlul profesional din ţara de origine fără să fie nevoie de recunoaşterea calificării profesionale sau susţinerea unui examen în acest senns.

Cu toate acestea cât priveşte activităţile referitoare la reprezentarea şi apărarea unui client în justiţie, fiecare stat membru are posibilitatea de a impune avocaţilor ca pentru exercitarea activităţilor menţionate:

- să fie prezentaţi, în conformitate cu normele sau uzanţele locale, preşedintelui jurisdicţiei şi, după caz, decanului competent în statul membru gazdă;

- să acţioneze în colaborare fie cu un avocat care profesează pe lângă jurisdicţia sesizată şi care ar fi responsabil, după caz, faţă de această jurisdicţie, fie cu un „avoué” sau „procuratore” care profesează pe lângă aceasta.

De asemenea autoritatea competentă a statului membru gazdă poate impune prestatorului de servicii dovedirea calităţii sale de avocat dobândită în statul român.

Contract de inchiriere

2011-03-23T04:56:00.000-07:00

CONTRACT DE ÎNCHIRIERE

Încheiat astăzi ____________

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

1.1. S.C. ____ S.R.L., cu sediul in Bucuresti, str. ______, nr. ___, sector ____, numar de ordine la Reg. Comertului J40/____/2009, CIF RO_________, reprezentată prin ________, în calitate de administrator, denumita in continuare LOCATOR

1.2. S.C. ________ S.R.L., cu sediul in Bucuresti, str. ______, nr. 5, sector 4, inregistrata la ORG sun nr. J40/____/2006, C.U.I.: RO_____, IBAN: RO_________, deschis la _________, suc. _______, reprezentata prin dl. ________, in calitate de administrator , denumita, in continuare, LOCATAR.

au convenit închiriere prezentului contract de închiriere, cu respectarea următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul contractului îl constituie închirierea de către LOCATOR către LOCATAR a spaţiului situat în _______, Sector _____, Str. __________, Nr. ____, etaj _____, alcătuit din 1_camera_în_suprafaţă_ totală_de_28.44_mp, 1 camera in suprafata total de 31.46 mp, 1 camera in suprafata totala de 16.39m, bucatarie in suprafata totala de 6.23 mp, grup sanitar in suprafata totala de 3.03 mp, hol in suprafata totala de 2.72 mp, identificate conform planului etaj 1 ataşat acestui contract, precum si 2 locuri de parcare situate in curtea aferenta imobilului. Spatiul inchiriat va fi folosit de catre Locatar in vederea stabilirii sediului social.

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Prezentul contract de închiriere se încheie pentru o perioadă de_____ şi va intra în vigoare la data de _______, pana la data__________.

3.2. Prezentul contract de închiriere poate fi prelungit cu acordul părţilor contractante.

IV. PREŢUL CONTRACTULUI

4.1. Chiria lunară are o valoare de echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii a __________.

V. PLATA CHIRIEI

5.1. Plata chiriei se face lunar, până la data de __15__ a lunii curente, pentru luna in curs, în numerar la adresa spatiului inchiriat sau prin virament bancar in contul RO_____________ deschis la ___________.

5.2. Intarzierea platii chiriei cu 15 zile calendaristice de la data stabilita in contract atrage rezilierea contractului unilateral de catre proprietari.

VI. OBLIGAŢIILE LOCATORULUI

LOCATORUL se obligă:

6.1. Să predea bunul cu toate accesoriile sale în stare corespunzătoare folosinţei pentru care a fost închiriat şi să-l întreţină în această stare pe toată perioada de închiriere.

6.2. Să execute toate lucrările de reparaţii, care cad în sarcina sa, conform prevederilor legale.

6.3. Să asigure accesul angajaţilor, colaboratorilor şi partenerilor LOCATARULUI, prin spaţiile comune ale imobilului, către spaţiul închiriat de acesta din urmă.

6.4. Să asigure accesul angajaţilor, colaboratorilor si partenerilor LOCATARULUI la grupurile sanitare ale imobilului.

6.5. Să asigure accesul LOCATARULUI la serviciul de furnizare a energiei electrice.

6.6. Să permită accesul LOCATARULUI la alte servicii de utilităţi, cum ar fi: instalarea unor linii telefonice fixe, instalarea unui cablu de conectare la internet, alte servicii de utilităţi.

6.7. Sa asigure servicii de front office (secretariat).

VII. OBLIGAŢIILE LOCATARULUI

LOCATARUL se obligă:

7.1. Să folosească bunul închiriat în conformitate cu destinaţia stipulată în contract.

7.2. Să execute la timp şi în bune condiţii lucrările de întreţinere şi reparaţii ce îi revin.

7.3. La sfarşitul contractului, să restituie bunul închiriat în starea în care l-a primit (luându-se în considerare uzura corespunzătoare unei utilizări normale).

7.4. Să achite lunar contravaloarea utilităţilor (energie electrică, energie termică, apă, canal, gunoi), calculate cota indiviza raportata la suprafata ocupata din intregul imobil.

VIII. ALTE CLAUZE

8.1. Pe toată perioada locaţiunii, LOCATARUL nu poate închiria spaţiul, ce face obiectul prezentului contract, în tot, sau în parte, către o terţă persoană, decât cu acordul expres al LOCATORULUI.

8.2. Pe toată perioada locaţiunii, LOCATARUL poate da cu titlu de comodat spaţiul, ce face obiectul prezentului contract, în tot, sau în parte, către societatile comerciale ce fac parte din grupul Locatarului, in vederea stabilirii sediilor sociale ale acestora, fara acordul expres al LOCATORULUI.

8.3. Contractul poate înceta la cererea uneia dintre părţi, printr-o notificare prealabilă, făcută în scris, cu cel putin 30 de zile înainte ca încetarea să devină efectivă.

8.4. Orice neînţelegere întervenită între părţi, pe parcursul executării contractului, poate fi soluţionată pe cale amiabilă, sau dacă acest lucru nu este posibil, de către instanţa judecătorească competentă.

Prezentul contract a fost încheiat astăzi ___________ în 2 exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

LOCATOR LOCATAR

Cerere repunere pe rol

2011-03-23T04:38:00.003-07:00

DOMNULE PRESEDINTE,

Subscrisa (subsemnata/ul)____________, cu sediul (domiciliul) in _______, Str. ______, nr. ____, bl. ____, sc. ___, et. ___, ap. _____, sector _____ in calitate de ______ in dosarul nr. ______, prin avocat _______, aflat pe rolul acestei instante, suspendat la data de _______ in baza art. art._____ C.pr.civ, solicit sa dispuneti

REPUNEREA PE ROL A CAUZEI

Intrucat a disparut cauza care a condus la suspendarea judecatii sale, fixand termenul de judecata.

In drept imi intemeiez cererea pe dispozitiile art. 245 C. proc. civ.

Depun chitanta de plata a 50% din taxa timbru achitata pentru actiunea initiala.

Data,

Semnatura,

Avocat _________

DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI SECTOR ______

Ordonanta presedintiala

2011-03-22T10:24:00.000-07:00

Ce este ordonanţa preşedinţială?

Este o procedură specială în temeiul căreia, instanţa de judecată poate dispune măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru:

· păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;

· prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara;

· înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Conditii.

Condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială sunt următoarele:

· Urgenţa măsurii solicitate;

Aceasta va fi apreciată de către instanţă în raport cu situaţia existentă în

momentul judecării cererii de ordonanţa preşedinţială.

· Nesoluţionarea (neprejudecarea) fondului cauzei.

Aceasta înseamnă ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. În soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, instanţa nu analizează fondul dreptului discutat de părţi.

În literatura de specialitate, această condiţie mai este exprimată şi prin ideea de “pipăire a fondului”, judecătorul verificând de partea cui este aparenţa dreptului.

· Vremelnicia măsurii.

După cum s-a arătat mai sus, prin intermediul acestei proceduri nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi. Partea nemulţumită de măsura luată prin ordonanţă are posibilitatea de a se adresa instanţei, pe calea dreptului comun.

De regulă, măsurile dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt limitate în timp, până la soluţionarea pe fond a cauzei, dar există posibilitatea ca acestea să rămână definitive şi irevocabile, dacă părţile nu mai urmează calea dreptului comun.

În ce situaţii se poate folosi ordonanţa preşedinţială?

În practica judiciară, în mod frecvent se recurge la procedura specială a ordonanţei preşedinţiale:

· în materia raporturilor de familie;

· în materia raporturilor de vecinătate şi de proprietate;

· în materia raporturilor locative;

· în materia executării silite.

Spre exemplu, în timpul procesului de divorţ instanţa poate dispune măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei. Numai prin hotărârea irevocabilă de divorţ instanţa stabileşte, însă în mod definitiv asupra unor asemenea cereri, măsurile dispuse în cadrul cererilor formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale putând fi diferite. O dată cu rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de divorţ, hotărârile pronunţate în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale îşi încetează efectele.

Cui adresaţi cererea?

Aceasta se depune la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Judecarea cererii se face de către un singur judecător, de regulă, cu citarea părţilor, însă legea permite ca aceasta să se facă şi fără citarea lor. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea asupra cauzei se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar redactarea motivelor ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Căi de atac.

Dacă sunteţi nemulţumit de soluţia pronunţată de prima instanţă, aveţi posibilitatea să declaraţi recurs:

· în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă judecata s-a făcut cu

citarea părţilor;

· în termen de 5 zile de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Judecarea recursului se face de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.

Ca şi instanţa de fond, instanţa de recurs poate amâna pronunţarea cel mult 24 de ore şi va redacta motivarea deciziei în termen de cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Legea prevede că împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie. În temeiul acestei dispoziţii legale, în practica instanţelor se admite că părţile pot formula şi contestaţie în anulare.

Ordonanţa, adică hotărârea pronunţată este executorie, adică poate fi pusă în executare, iar dacă instanţa hotărăşte, executarea se poate face fără somaţie şi fără trecerea unui termen. Cu alte cuvinte, se vor evita anumite formalităţi (somaţia) şi anumite termene, care trebuie respectate în executarea obişnuită a tuturor hotărârilor judecătoreşti.

Împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie la executare. Executarea hotărârii poate fi suspendată de către instanţa de recurs, până la judecarea recursului, cu plata unei cauţiuni, adică a unei sume de bani al cărui cuantum se stabileşte de către instanţă şi se consemnează într-un cont, la dispoziţia acesteia.

http://portal.just.ro/InstantaInformatiiPublice.aspx?idInstitutie=303

Drepturile copiilor in legislatia interna

2011-03-05T06:38:00.000-08:00

Pachetul legislativ in domeniul protectiei copilului este pe deplin armonizat cu tratatele internationale la care România este parte, in mod deosebit Conventia ONU privind drepturile copilului.

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului reprezinta elementul central al pachetului legislativ. Fundamentul acesteia il reprezinta faptul ca parintii sunt primii responsabili pentru cresterea, ingrijirea si dezvoltarea copilului, acestia fiind indreptatiti a primi sprijinul de care au nevoie din partea comunitatii si a autoritatilor locale, in indeplinirea responsabilitatilor care le revin.

Aceasta lege reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului stabilite prin Constitutie, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata.

a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;

c) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;

d) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protectie a copiilor, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate;

f) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;

g) respectarea demnitatii copilului;

h) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia tinind cont de virsta si de gradul sau de maturitate;

i) asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea ,cresterea si educarea copilului, tinind cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica in cazul luarii unei masuri de protectie;

j) celeritatea in luarea oricarei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;

l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie.

http://www.scritube.com/sociologie/asistenta-sociala/index9.php

Calcularea daunelor morale intr-un litigiu de munca

2011-02-07T11:12:00.000-08:00

Cu privire la stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, s-a decis ca acesta “include o doza de aproximare, dar instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza pe un plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala , profesionala si sociala. Pentru ca instanta sa poata aplica aceste criterii apare insa necesar ca cel ce pretinde daune morale sa produca un minim de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constitutie i-au fost afectate...” ( Curtea Suprema de Justitie, sectia civila, dec. nr. 3812/2000).

Insa, spre deosebire de celelalte despagubiri civile, care presupun un suport probator, in privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele suferite de partea vatamata, va aprecia o anumita suma globala care sa completeze prejudiciul moral cauzat. Cu privire la stabilirea intinderii cuantumului despagubirilor echivalente prejudiciului moral, principiul este, desigur, ca reparatia trebuie sa fie integrala pentru a acoperi si satisface cat mai corect valorile morale lezate.

Se stie ca totdeauna o asemenea operatiune presupune o doza de aproximare pentru ca este dificil de stabilit o echivalenta intre durerea morala si o anumita suma de bani. Astfel, intr-o situatie data, instanta a avut in vedere criterii cum ar fi consecintele negative suferite de contestator pe plan fizic si psihic ( starea de boala agravata si prelungita de stresul litigiilor interminabile), importanta valorilor morale lezate, marimea si intensitatea in care au fost lezate si cum au fost percepute consecintele de el si de societate, cum i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.

Dovedirea daunelor morale intr-un litigiu de munca

2011-01-28T11:43:00.000-08:00

Obligarea angajatorului la plata daunelor morale a fost reglementata expres prin Legea nr. 237/2007 privind modificarea alin. (1) al art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Pentru a fi angajata raspunderea patrimoniala pentru daune morale este necesar sa se dovedeasca elementele raspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul si legatura de cauzalitate

Astfel, textul articolului mentionat a fost modificat adaugandu-se dupa „prejudiciul material", cuvintele „sau moral": “angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul”

De asemenea, spre deosebire de celelalte despagubiri civile, care presupun un suport probator, in privinta daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele suferite de partea vatamata, va aprecia o anumita suma globala care sa completeze prejudiciul moral cauzat.

Regula este ca despagubirea va interveni ca urmare a intelegerii partilor. In caz de refuz al angajatorului, salariatul pagubit are posibilitatea sa se adreseze instantelor judecatoresti competente sa solutioneze conflictul de drepturi. In alin. (3) al art. 269 din Codul muncii este prevazuta o consecinta extrem de importanta: angajatorul isi va recupera suma platita drept despagubire de la salariatul vinovat de producerea pagubei.

De regula, data producerii prejudiciului moral este identica cu data la care angajatul a luat la cunostinta masura ilegala ori abuziva a angajatorului (ex.: decizia de concediere). Cu toate acestea, prejudiciul moral se poate produce si ulterior acestei date, spre exemplu in cazul angajatului concediat disciplinar in mod abuziv, care este respins la un interviu de angajare din cauza temeiului legal de incetare a contractului individual de munca inregistrat in carnetul sau de munca (art. 61 lit. a) din Codul muncii).

Avand in vedere tendinta generala a angajatilor de a solicita ca daune morale sume de bani impresionante, menite a compensa lipsa de recunoastere a capacitatii profesionale de catre angajator, practica judecatoreasca a statuat o serie de criterii obiective in vederea determinarii prejudiciului moral. Astfel, poate fi angajata raspunderea angajatorului pentru prejudicii morale in cazul in care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publica a angajatului au fost afectate profund in urma unei conduite ilicite sau abuzive.

In cazul conflictelor de munca, prima instanta acorda extrem de rar daune morale, acesta fiind, de regula, apanajul instantelor de recurs. Daca, in cazul raspunderii civile delictuale pentru prejudicii materiale, cel raspunzator este obligat sa acopere atat paguba efectiva cat si foloasele nerealizate de cel pagubit, situatia se complica in cazul evaluarii cuantumului prejudiciilor morale.

Astfel, intr-o speta, chiar daca, perceptia in presa locala i-a fost favorabila si a devenit ulterior directorul unei alte unitati, dovada a recunoasterii calitatilor sale profesionale, nu se poate spune ca nu i-au fost lezate onoarea si demnitatea.

S-au mai acordat daune morale ca urmare a atitudinii sicanatorii a angajatorului, care a refuzat sa-l reprimeasca pe salariat la serviciu, in urma reintegrarii dispuse de instanta, lipsindu-l de mijloacele necesare traiului si determinandu-l sa promoveze o noua actiune care s-a aflat timp de mai multe luni pe rolul instantelor de judecata.

De regula, reclamantul solicita prin cererea de chemare in judecata sume de bani exorbitante cu titlu de daune morale, neexistand o limita maxima impusa de lege. Instantele de judecata, in temeiul rolului lor activ, evalueaza in bani neajunsurile de natura morala probate de angajat in cadrul procesului, stabilind cuantumul despagubirilor in functie de particularitatile situatiei, de importanta valorilor lezate si, nu in ultimul rand, de posibilitatile financiare ale angajatorului. Explicatia tendintei de supraevaluare a daunelor morale solicitate este insa deosebit de simpla. Astfel, daca angajatul solicita pentru repararea prejudiciului moral o suma mai mica decat cea rezultata in urma evaluarii instantei, nu va primi mai mult decat suma solicitata, deoarece instanta nu are posibilitatea de a da mai mult decat se cere prin actiune (decizia sectiei contencios admin. a CSJ nr. 601/1994).

In acest sens este si Cauza Strungariu impotriva Romaniei, in care reclamantul a solicitat suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale produse de influenta negativa pe care a avut-o concedierea asupra reputatiei sale, precum si datorita incertitudinii prelungite generate de intarzierea in executarea sentintei definitive.

Curtea a apreciat ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral, in special din cauza frustrarii provocate de imposibilitatea de a obtine executarea hotararii pronuntate in favoarea sa, si ca acest prejudiciu nu este suficient compensat printr-o constatare a incalcarii, astfel ca, in conformitate cu art. 41 din Conventie, Curtea a acordat reclamantului suma de 400 euro cu titlu de daune morale.

In practica, au fost intalnite deseori situatii in care un angajat solicita instantei anularea masurilor dispuse de angajator si totodata acordarea de daune morale, fara insa a exista o lezare propriu-zisa a unor valori personale, pur si simplu pentru sicanarea cu rea -credinta a angajatorului si, eventual, obtinerea unei sume de bani pentru „incetarea ostilitatilor“.

Respectivul angajat savarseste un abuz de drept procedural, asa cum este reglementat prin dispozitiile art. 723 alin. (1) din Codul de Procedura Civila. Rolurile se inverseaza in acest caz, angajatorul putand solicita repararea prejudiciului cauzat prin abuzul de drept, constand in acordarea de daune materiale ori morale in temeiul art. 723 alin. (2) C.pr.civ., respectiv art. 998 Cod civil.

Sursa: www.avocatnet.ro

Acordarea daunelor morale in litigiile de munca - generalitati

2011-01-25T12:38:00.000-08:00

Potrivit prof. univ. dr. Alexandru Ticlea “prejudiciul nepatrimonial, denumit si “prejudiciul moral” sau “dauna morala”, consta in atingerea adusa personalitatii omului, existenta sa, integritatea corporala si sanatatea, sensibilitatea fizica sau psihica, sentimentele sale, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, elementele nepatrimoniale ce intra in continutul dreptului de autor sau inventator, etc”.

In acest sens se arata ca termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugereaza o lezare adusa drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care ii definesc personalitatea.

Poate fi angajata raspunderea angajatorului pentru prejudicii morale in cazul in care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publica a angajatului au fost afectate profund in urma unei conduite ilicite sau abuzive.

Nu este suficient ca masura luata de angajator (ex.: concediere, sanctionare disciplinara, diminuarea drepturilor salariale etc.) sa fi fost anulata prin hotararea instantei de judecata, angajatul in cauza trebuind sa dovedeasca in mod neechivoc faptul ca valorile sale morale au fost lezate in mod grav.

Intr-o speta, contestatorul fiind in imposibilitatea de a beneficia de ajutorul de somaj a fost, totodata, si in imposibilitatea obtinerii unor resurse financiare. Astfel, stabilitatea acestuia din punct de vedere material, profesional, moral cat si familial se presupune ca a fost afectata..

Pe cale de consecinta, pentru ca instanta sa poata acorda daunele morale, apare necesar ca cel ce le pretinde, respectiv angajatul, sa produca un minim de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constitutie i-au fost afectate.

Daca angajatul a reusit sa dovedeasca existenta unei fapte ilicite a angajatorului, prejudicierea sa de ordin moral, legatura dintre fapta ilicita a angajatorului si prejudiciul moral cauzat si vinovatia angajatorului daunele morale ar trebui sa fie acordate.

Legea 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6.03.1945-22.12.1989

2011-01-23T00:00:00.000-08:00

I. Art. 5 alin.1 litera a) al legii 221/2009 a fost declarat neconstitutional de catre Curtea Constitutionala, prin adoptarea a 2 decizii, respectiv:

Decizia nr. 1354 din 20/10/2010; Intrare in vigoare: 15/11/2010

Decizia nr. 1358 din 21/10/2010; Intrare in vigoare: 15/11/2010

In forma initiala, acest articol cuprindea un criteriu general, lasat exclusiv la aprecierea instantei de judecata, cu privire la despagubirile ce puteau fi acordate - nu erau limitate la un plafon anume. Insa, ulterior, litera a) a acestui articol a fost modificată prin punctul 1 din O.U.G. nr. 62/2010 din 01.07.2010, care prevede anumite plafoane maxime pana la care se pot acorda aceste despagubiri.

Cele 2 decizii, amintite mai sus, ale Curtii Constitutionale, au declarat ca fiind neconstitutionale, ambele variante ale celor 2 articole, respectiv forma anterioara dar si cea ulterioara aparitiei O.U.G. nr. 62/2010 din 01.07.2010.

II. Motivarea Curtii Constitutionale

Curtea mentioneaza că - în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, şi anume, pe de o parte, Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, iar, pe de altă parte, Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ceea ce nu este in acord cu reglementarile art. 2 alin.1, art. 14, art.16 ale Legii nr. 24/2000, republicată.

Decretul-lege nr. 118/1990 in art.4 mentioneaza faptul ca "Persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) şi e) şi alin. (2) au dreptul la o indemnizaţie lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenţie, strămutare în alte localităţi, deportare în străinătate sau prizonierat, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate", iar potrivit alin. (2) "Persoanele care s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi d) au dreptul la o indemnizaţie lunară de 100 lei pentru fiecare an de internare abuzivă în spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate."

Curtea stipuleaza faptul ca, textul de lege criticat, respectiv art.5 astfel cum este redactat, fiind prea vag, încalcă şi regulile referitoare la precizia şi claritatea normei juridice.

Astfel, lipsa de claritate şi previzibilitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) referitoare la acordarea despăgubirilor din Legea nr. 221/2009 a condus la aplicarea incoerentă a acestora, instanţele de judecată acordând despăgubiri în valoare de până la 600.000 euro, ceea ce reprezintă o aplicare excesivă şi nerezonabilă.

Chiar dacă prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 s-au introdus nişte criterii minime de acordare a despăgubirilor, şi anume durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursă de la condamnare şi consecinţele negative produse în plan fizic, psihic şi social, precum şi măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea constată că acestea sunt insuficiente pentru a putea caracteriza norma legală ca fiind clară şi previzibilă.

Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate instituie, pentru prima dată, posibilitatea ca moştenitorii de până la gradul II ai persoanei persecutate să beneficieze de despăgubiri morale.

Curtea reţine, de asemenea, că despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile şi proporţionale cu gravitatea şi suferinţele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative. Or, despăgubirile prevăzute de dispoziţiile de lege criticate, având acelaşi scop ca şi indemnizaţia prevăzută de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990, nu pot fi considerate drepte, echitabile şi rezonabile.

Pe de altă parte, prin introducerea posibilităţii moştenitorilor de pana la gradul II de a beneficia de despăgubiri pentru daune morale suferite de persoanele persecutate de regimul comunist, legiuitorul s-a îndepărtat de la principiile care guvernează acordarea acestor despăgubiri, şi anume cel al echităţii şi dreptăţii. Astfel, prin prevederea de lege criticată se diluează scopul pentru care au fost introduse aceste despăgubiri, întrucât nu se poate considera că moştenitorii de pana la gradul II au aceeaşi îndreptăţire la despăgubiri pentru daune morale suferite în perioada comunistă de predecesorul lor, ca şi acesta din urmă.

Totodata, Curtea stipuleaza faptul ca, prin Decretul-lege nr. 118/1990, legiuitorul a stabilit condiţiile şi cuantumul indemnizaţiilor lunare, astfel încât intervenţia sa prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, după 20 ani de la adoptarea primei reglementări cu acelaşi obiect, aduce atingere valorii supreme de dreptate, una dintre valorile esenţiale ale statului de drept, astfel cum este proclamată în prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie.

III.

In conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, "Dispoziţiile din legile [...] constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul [...], după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept."

Prin urmare, in prezent nu mai exista un temei juridic pentru acordarea daunelor morale, ca masuri reparatorii, putand fi acordate in continuare despagubirile la care se refera art. 5 alin.1 lit. "b" si "c" din Legea nr. 221/2009.

Contract de subinchiriere

2011-01-19T11:00:00.000-08:00

Art. 1. PĂRŢILE

1. S.C. ".........." S.R.L. cu sediul in str. ........... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., sector ...., Bucuresti, inregistrata la Registrul Comertului cu nr. .............., cod fiscal ........... reprezentata prin dl. ..... legitimat cu ............, eliberat de ............. la data de .........., valabil pana la ................. în calitate de LOCATAR

2. S.C. ".........." S.R.L. cu sediul in str. ........... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., sector ...., Bucuresti, inregistrata la Registrul Comertului cu nr. .............., cod fiscal ........... reprezentata prin dl. ........ legitimat ............, eliberat de ............. la data de .........., valabil pana la ................. în calitate de SUBLOCATAR.

Art. 2. OBIECTUL CONTRACTULUI

Locatarul subînchiriază sublocatarului imobilul situat în ..............., str. ..........., nr. ...., bl. ....., sc. ....., et. ...., imobil pe care il deţine în baza contractului de închiriere nr. ........... din data de .............., încheiat cu .............................., în calitate de proprietar.

Art. 3. TERMENUL CONTRACTULUI

Subînchirierea va începe la data de .......... şi se va sfârşi la data de ........... Contractul poate fi prelungit de comun acord.

Art. 4. OBLIGAŢIILE LOCATARULUI

a) să predea locuinţa în stare normală de funcţionare;

b) să efectueze lucrări de întreţinere, reparaţii sau înlocuire a elementelor de construcţii şi instalaţii din folosinţa exclusivă;

c) să-l anunţe pe sublocatar dacă încetează contractul de închiriere încheiat cu proprietarul;

Art. 5. OBLIGAŢIILE SUBLOCATARULUI

a) să repare sau să înlocuiască elementele de construcţii şi de instalaţii deteriorate din folosinţa comună, ca urmare a folosirii lor necorespunzătoare, indiferent dacă acestea sunt în interiorul sau în exteriorul clădirii; dacă persoanele care au produs degradarea nu sunt identificate, cheltuielile de reparaţii vor fi suportate de cei care au acces sau folosesc în comun elementele de construcţii, de instalaţii, obiectele şi dotările aferente;

b) să asigure curăţenia şi igienizarea în interiorul locuinţei şi la părţile de folosinţă comună pe toată durata contractului de închiriere;

c) să plătească la termen chiria convenită cu locatarul, precum şi telefonul, apa, întreţinerea, energia electrică, căldura.

Art. 6. CAZURI DE ÎNCETARE A CONTRACTULUI

a) nerespectarea obligaţiilor contractuale de către una dintre părţi determină rezilierea contractului de către cealaltă parte;

b) ajungerea contractului la termen;

c) încetarea contractului de închirierea dintre locatar şi proprietar.

Prezentul contract a fost încheiat astazi, ................., în două exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte.

LOCATAR, SUBLOCATAR,

Conventia cu privire la drepturile copilului adoptata in 1989 de O.N.U. si legislatia interna

2011-01-16T16:00:00.000-08:00

Conventia cu privire la drepturile copilului a fost adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin rezoluţia 44/25 din 20 noiembrie1989. Ea a intrat în vigoare pe 2 septembrie 1990 conform articolului 49. In noiembrie 2005, Convenţia fusese ratificată sau adoptată de 192 de state. Este instrumentul cu cea mai largă ratificare în materia drepturilor omului din istorie.

Convenţia a fost ratificată de România pe 28 septembrie 1990.

In luna iunie 2004, Parlamentul a adoptat Pachetul legislativ in domeniul protectiei drepturilor copilului, având la baza principiile Conventiei Europene privind drepturile omului si respectiv ale Conventiei ONU privind drepturile copilului, pachet legislativ ce a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2005 care cuprinde : Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, Legea nr.274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Adoptii si Legea nr.275/2004 pentru modificarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.12/2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Prin elaborarea acestui nou set de legi s-a dorit instaurarea unei stari de normalitate si responsabilizare a familiei naturale si reintoarcerea acesteia catre copil.

Pachetul legislativ in domeniul protectiei copilului este pe deplin armonizat cu tratatele internationale la care România este parte, in mod deosebit Conventia ONU privind drepturile copilului.

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului reprezinta elementul central al pachetului legislativ. Fundamentul acesteia il reprezinta faptul ca parintii sunt primii responsabili pentru cresterea, ingrijirea si dezvoltarea copilului, acestia fiind indreptatiti a primi sprijinul de care au nevoie din partea comunitatii si a autoritatilor locale, in indeplinirea responsabilitatilor care le revin.

Principiul de baza in respectarea, garantarea si promovarea drepturilor copilului il reprezinta interesul superior al acestuia, care este prioritar, asa cum rezulta din art. 3 pct.1 din Conventia ONU, care prevede „in toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”. cit si din art.6 din Legea nr.272/2004 potrivit caruia „ Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor principii:
a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea sanselor si nediscriminarea;
c) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;
d) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protectie a copiilor, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate;
f) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnitatii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia tinind cont de virsta si de gradul sau de maturitate;
i) asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea ,cresterea si educarea copilului, tinind cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica in cazul luarii unei masuri de protectie;
j) celeritatea in luarea oricarei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului;
l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie,”Unul din drepturile fundamentale ale copilului este protejarea acestuia impotriva oricarei forme de exploatare,asa cum prevede Conventia ONU, potrivit art. 32 pct.1 si respectiv art.34 din aceasta.

Asa cum rezulta din art.87 pct 1 din Legea nr.272/2004, in sensul dispozitiilor Conventiei „Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrins la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa-i dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.”

De asemenea, in art. 99 din acelasi act normativ se arata ;
1) Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare;
2) Institutiile si autoritatile publice ,potrivit atributiilor lor, adopta reglementari specifice si aplica masuri corespunzatoare pentru prevenirea, intre altele:
a) transferului ilicit si a nereturnarii copilului;
b) incheierii adoptiilor, nationale ori internationale, in alte scopuri decit interesul superior al copilului;
c)exploatarii sexuale si a violentei sexuale;
d) rapirii si traficarii de copii in orice scop si sub orice forma;
e) implicarii copiilor in conflicte armate;
f) dezvoltarii fortate a talentelor copiilor in dauna dezvoltarii lor armonioase , fizice si mentale;
g) explotarii copilului de catre mass- media;
h) exploatarii copilului in cadrul unor cercetari ori experimente stiintifice.

Aceleasi dispozitii rezulta din prevederile art.49 pct.3 din Constitutia Romaniei conform caruia „Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii, sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala, sunt interzise „.

Legea nr. 272/2004 este conceputa special pentru a-i permite României sa isi respecte obligatiile internationale nefiind asadar, surprinzator faptul ca multe dintre prevederile acestei legi reflecta fidel prevederile incluse in Conventia ONU cu privire la drepturile copilului.

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cuprinde in aria sa de reglementare toti copiii, indiferent unde se afla acestia, in familie sau in sistemul de protectie, in scoala sau deja pe piata muncii, in tara sau in strainatate, indiferent de situatia lor si fara nicio discriminare, garantând acestora exercitarea drepturilor lor, prevazute de Conventia ONU cu privire la drepturile copilului. Totodata este accentuat rolul primordial al parintilor si familiei in cresterea si educarea copilului si in subsidiar interventia autoritatilor statului in situatia in care familia nu poate raspunde in mod corespunzator nevoilor copiilor.

Preocuparea Romaniei pentru protejarea drepturilor copilului , in sensul dispozitiilor Conventiei ONU, se regaseste atit in reglementarile stipulate de Codul familiei, cit si in norme juridice ale codului civil (protectia incapabililor , leziunea in conventii,protectia mostenitorilor minori,etc.). Codul penal si dispozitiile speciale ,care cuprind sanctionarea contraventiilor si ale infractiunilor savirsite in raport cu minorii, prin incalcarea drepturilor fundamentale ale acestora, au primit o reglementare din ce in ce mai precisa si mai protectiva fata de copii. Statul a reglementat atit protectia sociala a copiilor prin institutii private si de stat cit si ajutorul acordat de stat, prin implicarea sa atit din punct de vedere material cit si educational, reglementarile privind institutia abandonului, a incredintarii temporare, a plasamentului si a adoptiei fiind esentiale sub acest aspect.

Asadar, analizind textul Conventiei ONU din 1989 in raport cu legislatia interna privind drepturile copilului si cu Constituia Romaniei, observam ca legislatia romana se bazeaza pe aceleasi principii in garantarea drepturilor copiilor, izvorite din Conventie , fiecare drept al copilului regasindu- se in legislatia interna.

Procedura de solicitare si eliberare a certificatului pentru spatiul cu destinatie de sediu social

2010-07-05T00:33:00.000-07:00

In data de 1 iulie 2010 a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 443, Ordinul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 2112/2010 privind aprobarea Procedurii de solicitare si eliberare a certificatului pentru spatiul cu destinatie de sediu social si de inregistrare a documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatia de sediu social.

Cu alte cuvinte, in momentul in care se doreste inregistrarea unei societati comerciale in Registrul Comertului ori schimbarea sediului social, pe langa actele care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului se vor depune, obligatoriu, si urmatoarele inscrisuri:

-„Adeverinta privind inregistrarea documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social”

- „Certificat pentru spatiul cu destinatie de sediu social”

In vederea obtinerii acestora, se vor depune la registratura organului fiscal in a carei raza teritoriala se afla spatiul cu destinatie de sediu social sau se vor transmite prin posta, cu confirmare de primire, urmatoarele acte:

- "Cerere de inregistrare a documentului care atesta dreptul de folosinta asupra spatiului cu destinatie de sediu social si de eliberare a certificatului pentru spatiul cu destinatie de sediu social" – http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/Cerere_2112_2010.pdf

- actele doveditoare ale dreptului de folosinta, cum ar fi: titlu de proprietate, contract de vanzare cumparare, contract de inchiriere, contract de comodat sau alte acte care atesta dreptul de folosinta;

- actul de identitate al solicitantului si/sau imputernicirea, dupa caz;

- actul care atesta numirea reprezentantului legal,avocat al persoanelor juridice.

Organul fiscal competent este administratia finantelor publice municipala, oraseneasca, comunala sau a sectoarelor municipiului Bucuresti, din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in a carei raza teritoriala se afla situat spatiul cu destinatie de sediu social.

Daca cererea se depune la registratura organului fiscal, actele doveditoare ale dreptului de folosinta se prezinta in original si in copie. Organul fiscal certifica conformitatea copiei cu originalul si restituie solicitantului originalul. Daca cererea se depune prin posta, aceasta trebuie insotita de actele doveditoare ale dreptului de folosinta, in copie legalizata.

Termenul de solutionare este de 5 zile lucratoare de la data inregistrarii la organul fiscal competent a cererii insotite de documentatia completa.

In urma aprobarii procedurii mentionata mai sus, art.17 alin.3 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale a fost modificat, acesta avand urmatorul continut:

“ La înmatricularea societăţii comerciale şi la schimbarea sediului social se va prezenta la sediul oficiului registrului comerţului:

a) documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social înregistrat la organul fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în a cărui circumscripţie se situează imobilul cu destinaţie de sediu social;

b) un certificat emis de organul fiscal prevăzut la lit. a), care certifică faptul că pentru imobilul cu destinaţie de sediu social nu a fost înregistrat un alt document ce atestă cedarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, cu titlu oneros sau gratuit, ori existenţa altor contracte prin care s-a cedat dreptul de folosinţă asupra aceluiaşi imobil, după caz;

c) în cazul în care din certificatul emis potrivit lit. b) rezultă că sunt deja înregistrate la organul fiscal alte documente care atestă cedarea dreptului de folosinţă asupra aceluiaşi imobil cu destinaţie de sediu social, o declaraţie pe propria răspundere în formă autentică privind respectarea condiţiilor referitoare la sediul social, prevăzute la alin. (4).

(4) La acelaşi sediu vor putea funcţiona mai multe societăţi numai dacă imobilul, prin structura lui şi suprafaţa sa utilă, permite funcţionarea mai multor societăţi în încăperi diferite sau în spaţii distinct partajate. Numărul societăţilor comerciale ce funcţionează într-un imobil nu poate depăşi numărul de încăperi sau spaţii distincte obţinute prin partajare.

(5) Informaţiile privind calitatea de asociat unic şi îndeplinirea condiţiilor privind sediul social se înregistrează în registrul comerţului pe cheltuiala solicitantului”

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OPANAF_2112_2010.pdf

Exceptiile procesuale

2010-07-02T10:21:00.000-07:00

Excepţiile sunt mijloacele procesuale prin care, in conditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanţa din oficiu, invocă in cadrul procesului civil si fara a pune in discutie fondul dreptului,neregularitati procedurale privitoare la compunerea si constituirea instantei, competenta acesteia, ori la procedura de judecata sau lipsuri referitoare la exercitiul dreptului la actiune, ori, dimpotriva, aplicarea normelor legale referitoare la acestea, urmarind, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte, anularea, perimarea, respingerea cererii ca urmare a admiterii exceptiei. In alti termeni, intarzierea sau impiedicarea judecatii. (V.M.Ciobanu)

1- Exceptiile procesuale se pot clasifica in exceptii de fond si exceptii de procedura.

Prin intermediul exceptiilor de procedura se invoca neregularitati procedurale:
- incalcarea normelor privitoare la organizarea judecatoreasca: exceptia de nelegala compunere a completului de judecata; de incompatibilitate a judecatorului, de recuzare etc.
- incalcarea normelor privitoare la competenta: exceptia de necompetenta;
-incalcarea unor norme privind conditiile de indeplinire a unor acte procedurale: nelegala citare, lipsa de citare, exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata, exceptia de tardivitate a unor acte (tardivitatea apelului, recursului, depunerea tardiva a unei cereri de chemare in garantie) etc;
- incalcarea unor norme privitoare la procedura de judecata: nelegala timbrare, lipsa de timbrare, exceptia de perimare;
- invocarea unor neregularitati privind buna desfasurare a judecatii: conexitatea, litispendenta etc.

Prin intermediul exceptiilor de fond se invoca lipsuri sau incalcarea unor norme privitoare la exercitiul dreptului la actiune:
- invocarea neindeplinirii uneia din conditiile de exercitiu ale actiunii civile: lipsa interesului, lipsa calitatii procesuale, lipsa capacitatii de exercitiu, lipsa afirmarii unui drept;
- incalcarea unor norme referitoare la exercitiul dreptului la actiune: prescriptia, autoritatea de lucru judecat;
- incalcarea unor norme speciale care ingradesc dreptul la actiune: exceptia de inadmisibilitate( a actiunii in constatare cand exista actiune in realizare; a actiunii atunci cand exista o procedura prealabila care nu a fost respectata; a exercitarii unei cai de atac neprevazute in lege etc)

Nici exceptiile de procedura si nici cele de fond nu pun in discutie fondul cauzei si conduc la impiedicarea judecatii in fond. Ele produc insa efecte diferite: admiterea exceptiilor de procedura conduc la amanarea judecatii, iar admiterea exceptiilor de fond conduce, pe cale de consecinta, la respingerea actiunii.

EXEMPLE– exceptii de procedura:
- exceptiile de nelegala compunere, incompatibilitate, recuzare, nelegala citare, lipsa a procedurii de citare, litispendenta, conexitate conduc la amanarea judecatii;
- exceptia de perimare – conduce la perimarea cererii;
- exceptia lipsei numelui partii, obiectului cauzei sau semnaturii, nelegala timbrare, lipsa de timbrare- anularea cererii;
- exceptia de tardivitate a unor acte – decaderea, disjungerea, neluarea lor in considerare;
- exceptia de necompetenta- declinarea de competenta

EXEMPLE– exceptii de fond:
- lipsa calitatii, lipsa interesului, prescriptia, autoritatea de lucru judecat – respingerea cererii ca urmare a admiterii exceptiei;
- exceptia lipsei capacitatii de exercitiu – anularea actiunii;
- exceptia de inadmisibilitate – respingerea ca inadmisibila a actiunii.

2- Exceptiile mai pot fi absolute si relative.

Exceptii absolute – sunt determinate de incalcarea unor norme imperative. Exceptii relative – sunt consecinta incalcarii unor norme cu caracte dispozitiv (exemple: recuzarea, necompetenta teritoriala generala etc).

Distinctia este deosebit de importanta datorita regimului juridic diferit al celor doua categorii de exceptii, cu efecte in plan procesual. Astfel, exceptiile absolute (de ordine publica) pot fi invocate oricand (inclusiv in fata instantelor de control judiciar – apel, recurs), de orice parte interesata, procuror sau instanta din oficiu. Invocarea lor si admiterea intr-o cale de atac atrage nulitatea hotararii pronuntate de instanta inferioara.
Exceptiile relative pot fi invocate numai de partea interesata, pana la prima zi de infatisare (daca au existat sau au fost cunoscute anterior acestui moment – exemple) sau cel mai tarziu la primul termen urmator celui in care s-a ivit neregularitatea.

3- Dupa exceptiile pe care tind sa-l realizeze exceptiile sunt:
- exceptii dilatorii- acelea cre determina doar o amanare a solutionarii cauze;
- exceptiile peremptorii(dirimante) - tind la respingerea sau anularea cererii sau la stingerea procesului . Unele dintre aceste exceptii, in faza initiala a invocarii lor au si un efect dilatoriu (exceptia lipsei semnaturii, lipsei dovezii de reprezentant, lipsei capacitatii procesuale –art.133, 161Cpc).
- O parte a doctrinei noastre recunoaste si existenta categoriei exceptiilor declinatorii – acelea care determina trimiterea cauzei la o alta instanta competenta in solutionarea litigiului. Dupa cumse poate remarca , exceptia de necompetenta poate fi considerata insa ca avand un caracter mixt, deopotriva dilatoriu (se amana solutionarea pe fond a cauzei), cat si peremptoriu (intrucat prin pronuntarea hotararii de declinare a competentei instanta initial investita se dezinvesteste, urmand o noua judecata).

Ordinea de soluţionare a excepţiilor de procedură

In Codul de procedura civila avem inscrisa o singura dispozitie: exceptiile de procedura se solutioneaza inaintea exceptiilor de fond (exemplu: lipsa semnaturii: lipsa capacitatii de exercitiu).Daca avem deci o exceptie de procedura si una de fond, solutia este facila. Problema se pune, in practica ,in situatia in care avem mai multe exceptii de aceeasi natura. In lipsa unor reglementari exprese, instanta trebuie sa deduca ordinea de solutionare a exceptiilor din caracterul si efectele pe care le determină diferitele exceptii. Astfel, cand sunt invocate exceptii de procedura, vor fi rezolvate mai intai cele referitoare la :

- investirea instantei

- netimbrarea

- nelegala compunere a completului de judecata

- necompetenta

- apoi cele referitoare la forma cererii: lipsa obiectului, a semnaturii, a numelui partii etc(

Trib. Sibiu, dec. civ. nr.1098/1978 cu notă de i.leş în R.R.D. nr.9/1980, p.43-45

Ordinea de soluţionare a excepţiilor de fond

Daca se invoca numai exceptii de fond, prioritate are autoritatea de lucru judecat, urmata de inadmisibilitate, prescriptie si apoi de cele care privesc conditiile de exercitiu ale actiunii civile. Daca se invoca mai multe exceptii dintre cele mentionate anterior, prioritate are exceptia lipsei calitatii procesuale.

Sursa: http://www.scritube.com/

Nefondata - Neintemeiata - Netemeinica - Nelegala

2010-07-02T09:33:00.000-07:00

Din punct de vedere juridic, "nefondat" si "neintemeiat" sunt sinonime, ceea ce inseamna fara fundament sau fara temei, fara posibilitatea de a solutiona cauza pe baza unor dispozitii legale.
Diferenta subzista doar din punct de vedere semantic. "Nefondata" poate fi o actiune, o cerere.

"Netemeinicie" viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicţie, care constă fie în gresita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. Sursă : DEX'98

O hotarare sau alt act juridic, cum ar fi un proces-verbal de contraventie, se poate ataca intrucat este netemeinic(a) sau nelegal(a).

Caracterul nelegal, care se analizeaza cu prioritate, priveste respectarea unor norme imperative edictate pentru pronuntarea sau intocmirea valabila a acestora, iar caracterul netemeinic inseamna retinerea unei situatii de fapt neconforme cu realitatea.

Actiune pensie de intretinere minor

2010-05-27T04:00:00.001-07:00

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnata ________ domiciliata în localitatea________str._______, nr.___, bl.___, sc.____, et.____, ap.____, judetul_______., în numele şi ca reprezentant legal al minorului ________, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul _________, domiciliat în localitatea________str._______, nr.___, bl.___, sc.____, et.____, ap.____, judetul_______, pentru a fi obligat la

PENSIE DE ÎNTREŢINERE

urmând să contribuie lunar la cheltuielile de întreţinere ale fiicei noastre ___________ Cer, de asemenea, cheltuieli de judecata.

Motivele acţiunii:

În fapt, din căsătoria mea cu pârâtul a rezultat minorul mai sus-numit. La data de ______________ pârâtul a părăsit domiciliul comun. Copilul a rămas sub îngrijirea mea şi pentru că pârâtul refuză să acorde de bunăvoie întreţinere minorului, solicit să fie obligat la întreţinere în raport de posibilităţile materiale pe care le are.
Este salariat la _____________, şi totodată posedă alte bunuri aducătoare de venituri, printre care si __________.
În drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 107 raportat la art. 86 şi art. 94, C. fam.
Avand in vedere cele mentionate, solicit admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului pentru a contribui lunar la cheltuielile de întreţinere a copilului minor.
Probe. Inteleg sa ma folosesc de proba cu interogatoriul paratului - care urmeaza a fi citat cu aceasta mentiune - si de proba cu acte, si anume: sentinta de desfacere a casatoriei cu paratul, certificatul constatator al nasterii copilului, adeverinta asupra salarizarii subsemnatei.

Depun prezenta actiune, precum si copii certificate de pe actele sus-mentionate, in dublu exemplar, dintre care unul pentru instanta si altul pentru a fi comunicat paratului.

Solicit judecarea actiunii si in lipsa mea, conform art. 242 alin. (2) din Codul de procedura civila.

Data Semnatura
_________ ____________

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI _____________________

ETAPELE CONSTITUIRII UNEI ASOCIATII DE PROPRIETARI

2010-05-12T08:35:00.001-07:00

1. Intrunirea proprietarilor pentru stabilirea actiunilor necesare constituirii asociatiei de proprietari

2. Inscrierea proprietatii in registrele de carte funciara sau, acolo unde acestea nu sunt constituite, in registrele de transcriptiuni imobiliare, la birourile de publicitate imobiliara ale judecatoriilor

3. Organizarea si desfasurarea adunarii generale de constituire a asociatiei de proprietary

4. Alegerea:
- comitetul executiv
- presedintele
- cenzorul sau comisia de cenzori
- numărul membrilor şi durata mandatelor lor

5. Redactarea procesului – verbal de constituire a asociatiei de proprietari si precizarea celor mentionate la punctul 4

6. Redactarea actelor:
- acord de asociere
- anexa la acordul de asociere
- statutul
- anexa la statut

7. Actele mentionate la punctele 5 si 6 vor fi depuse la Judecatoria in raza careia isi are sediul imobilul

Ghid de completare

2009-12-08T02:35:00.000-08:00

Ghid de completare a formularului de cerere de înregistrare a mărcii

Cererea de inregistrare a mărcii se întocmeşte într-un singur exemplar, în limba română, pe formularul tip FORM. M 01 prin dactilografiere sau imprimare. Depunerea cererii se poate face: a) direct şi cu confirmare de primire la Registratura generală a OSIM sau b) prin poştă, trimisă recomandat cu confirmare de primire.

Notă: Dacă spaţiul alocat unei rubrici din formularul de cerere nu este suficient pentru completarea unor date, se va continua scrierea acestora în pag. 3 la “Continuarea rubricii nr....”.

Rubrica 1. Se indică numele şi prenumele, sau denumirea, adresa (stradă, număr, oraş, judeţ, ţară) sau sediul solicitantului, inclusiv codul poştal, telefon şi fax cu prefixul zonei, E-mail.

Când solicitantul este o persoană juridică se va indica în Rubrica 1.1. forma de constituire a acesteia cât şi statul a cărei legislaţie îi guvernează organizarea acesteia.

Când solicitantul este străin, se indică denumirea statului căruia acesta îi aparţine, statul în care îşi are domiciliul sau, după caz, statul în care solicitantul are o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris.

Rubrica 2. Se scrie denumirea mărcii

Rubrica 2.1. Se marchează cu ”X“ căsuţa corespunzătoare tipului de marcă: verbală, combinată, figurativă, tridimensională.

Rubrica 2.2. Se marchează cu ”X“ căsuţa corespunzătoare felului de marcă: individuală, colectivă sau de certificare.

Rubrica 2.3. Când solicitantul revendică o culoare sau mai multe culori, ca elemente distinctive ale mărcii, se va face aceasta prin indicarea culorii sau a culorilor revendicate şi, pentru fiecare culoare, indicarea părţilor principale ale mărcii care au această culoare.

Rubrica 2.4. Cererea va fi însoţită de reproducerea grafică a mărcii, în dimensiuni de până la 8/8 cm, după cum urmează:

a) 5 reproduceri ale mărcii în alb-negru, când nu se revendică o culoare ca element distinctiv al mărcii;

b) 5 reproduceri ale mărcii în alb-negru şi 5 reproduceri ale mărcii color, când solicitantul revendică cel puţin o culoare ca element distinctiv al mărcii.

Când cererea conţine o declaraţie indicând că marca este tridimensională, se va anexa reproducerea grafică a mărcii în două dimensiuni, ataşând cererii 6 vederi diferite ale mărcii şi/sau o descriere verbală a acesteia.

Pe cerere, în pătratul marcat 8/8 cm se va lipi o reproducere a mărcii.

Rubrica 3. Această rubrică se completează atunci când marca se compune, în tot sau în parte, din alte caractere decât cele latine, prin transliterarea acestor caractere.

Rubrica 4. Când marca se compune, în tot sau în parte, din cuvinte într-o altă limbă decât limba română se completează această rubrică cu o traducere a acestora.

Rubrica 5. În cazul in care se revendică o prioritate dintr-o cerere anterioară, se va indica statul, data şi numărul primului depozit. Documentul de confirmare a priorităţii revendicate, însoţit de traducerea, conformă cu originalul, în limba română se depune odată cu cererea sau în termen de 3 luni de la data depunerii cererii.

Rubrica 6. Dacă se revendică o prioritate de expoziţie, se va indica ţara, locul şi denumirea expoziţiei, precum şi data introducerii produselor sau serviciilor în expoziţie; documentul care atestă aceasta, însoţit de traducerea în limba română, se depune odată cu cererea sau în termen de de 3 luni de la data depunerii cererii.

Rubrica 7. Dacă sunt mai mulţi solicitanţi, iar aceştia nu sunt reprezentaţi în faţa OSIM printr-un mandatar autorizat, în această rubrică, se va indica unul din solicitanţi care este desemnat pentru corespondenţă cu OSIM; în caz contrar, OSIM va purta corespondenţă cu primul solicitant înscris în cerere.

Rubrica 8. Această rubrică se completează dacă solicitantul/mandatarul doreşte transmiterea corespondenţei de către OSIM la o altă adresă decât cea indicată la rubrica 1, în cazul în care acesta are mai multe adrese.

Rubrica 9. Se completează când solicitantul este reprezentat prin mandatar autorizat, indicând numele şi prenumele sau denumirea şi adresa sau sediul mandatarului, inclusiv codul poştal, telefon şi fax cu prefixul zonei, E-mail, precum şi numărul de înregistrare la Registrul Comerţului. Dacă mandatarul a fost împuternicit numai pentru depunerea cererii se bifează prima căsuţă; dacă o procură generală pentru mai multe cereri a fost dată şi comunicată la OSIM, se va bifa căsuţa corespunzătoare, indicând numărul şi data acesteia. Procura/copia procurii generale se va depune odată cu cererea sau în termen de 3 luni de la data înregistrării cererii.

Rubrica 10. Se indică denumirea produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea mărcii este cerută, grupate conform Clasificării de la Nisa, precedată de numărul clasei căreia denumirea îi aparţine.

Rubrica 11. Dovada plăţii taxei de înregistrare şi examinare a cererii va fi prezentată odată cu cererea sau cel târziu în termen de 3 luni de la depunerea acesteia, indicând numărul documentului şi suma plătită.

Rubrica 12. La această rubrică se înscrie în clar numele solicitanţilor şi funcţia, în cazul persoanelor juridice, sau după caz a mandatarului autorizat cu semnăturile corespunzătoare şi aplicarea ştampilelor, în cazul persoanelor juridice.

Rubrica 13. Se bifează rubricile pentru documentele anexate la cerere, indicând numărul de file/ exemplare.

Rubrica 14. Se completează şi se semnează de persoana desemnată de către OSIM.

Sursa : www.osim.ro

Inregistrare marca - OSIM

2009-08-12T04:21:00.000-07:00

Pentru a inregistra la OSIM ca marca, o denumire insotita sau nu de un element figurativ, in conformitate cu Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, sunt de parcurs urmatoarele etape:

1. Completarea formularului tip -FORM M 01 , in doua exemplare ( nu se primesc completate de mână ).

Acest formular trebuie depus la OSIM personal sau prin poştă cu confirmare de primire ; formularul se poate trimite si prin fax cu conditia sa se transmita si copia ordinului de plata din care sa rezulte achitarea taxei de 36 lei de depunere a cererii, si de asemenea, cu conditia ca in termen de 30 de zile sa fie transmis si formularul original direct la sediul OSIM sau prin posta cu confirmare de primire.

Foarte important : la cererea originala trimisa prin posta, se anexeaza o adresa in care sa se precizeze ca a fost depusa mai intai prin fax sau e-mail si sa se mentioneze care este numarul primit la « Biroul de Receptie Inregistrari C.B.I., D.M.I., MARCI » al OSIM.

2. Dacă marca are o grafică particulară ( respectiv o scriere diferită de cea standard sau are un element figurativ care însoţeşte denumirea ) este necesar să se ataşeze 5 reproduceri alb-negru de dimensiune 8×8 cm; dacă doriţi să protejaţi marca intr-o anumită combinaţie de culori, va trebui să mai ataşaţi şi 5 reproduceri color de aceeaşi dimensiune.

3. Trebuie achitata, odata cu depunerea cererii, o taxă de înregistrare a cererii de 36 RON; dacă cererea se depune personal taxa se achită la casieria OSIM, dacă se trimiteţe prin poştă va trebui să se ataşeze la cerere o copie a ordinului de plată din care să reiasă achitarea taxei menţionate.

Pentru examinarea în fond a cerererii de înregistrare de marcă se va mai achita o taxă ( în maxim trei luni de la depunerea cererii de înregistrare) ce urmează a fi stabilită în funcţie de felul în care arată marca şi de numărul de clase pentru care urmează să fie înregistrată. Clasele menţionate se referă la obiectul de activitate pentru care se solicită protecţia prin marcă şi se găsesc în Clasificarea Internaţională a Mărcilor de la Nice ediţia a -IX -a.

Procedura de inregistrare a unei marci la nivel national dureaza aproximativ un an de zile.

Pentru ca o denumire sa nu mai poata fi inregistrata de nimeni ca marca, pe nici un domeniu de activitate, se poate solicita inregistrarea pe toate cele 45 de clase ale Clasificarii de la Nice.

Perioada de valabilitate a unei marci este de 10 ani incepand cu data la care a fost depusa cererea de inregistrare, si poate fi reinnoita pe oricat de multe perioade de 10 ani, cu conditia achitarii taxelor corespunzatoare.

Inregistrarea unei marci la OSIM ofera protectie doar la nivel national .

Formularul poate fi descarcat de la: http://www.osim.ro/

Somatie de plata - completari

2009-01-27T02:19:00.000-08:00

Fata de articolul postat mai jos, respectiv somatia de plata, vin, in completare, cu cateva informatii utile.
In legatura cu ziua pana la care se calculeaza penalizarile, aceasta este data la care se depune actiunea.
Instanta la care se depune actiunea este cea a locului unde parata isi are sediul principal, conform art. 7 alin.1 C.p.c.

Somatie de plata

2009-01-27T02:07:00.000-08:00

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subscrisa S.C. ________ S.R.L. cu sediul în Bucuresti, Str. _______nr.____, etaj ____ , reprezentată prin d-nul _______ având funcţia de administrator, inregistrata la Registrul Comertului Bucuresti sub nr. ________ CUI _______, cont ________________ deschis la _______ Sucursala Bucuresti, chemam în judecată pârâta S.C. __________S.R.L. cu sediul în Otopeni, str. _________, nr. _____, jud. Ilfov, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. ______, CUI ________, cont ___________deschis la________ FLOREASCA, aceasta avand anterior denumirea de S.C__________ S.R.L. pentru ca prin hotărârea ce veţi pronunţa să dispuneţi

- emiterea unei somaţii de plată, obligând pârâta la plata sumei de ________ RON, precum si plata penalizarilor de 0,075% pentru fiecare zi de intarziere, de la data de ________ pana la data de , adica ______RON.

Pentru următoarele

MOTIVE

În fapt,

Între subscrisa şi societatea pârâtă s-a încheiat la data de _________ Contractul de Consultanta nr. _______, prin care subscrisa se obliga la realizarea unor servicii de analiza si modelare a proceselor de lucru din cadrul societatii parate, servicii materializate in livrabile predate catre aceasta, iar beneficiara-parata se obliga la plata preţului în conformitate cu dispoziile contractului mentionat mai sus.

Subscrisa S.C ________ S.R.L. şi-a îndeplinit obligaţia de predare a livrabilelor care fac obiectul contractului nr._____ din data de ________ respectand termenele contractuale şi a emis pârâtei factura de plată a contravalorii acesteia cu termen scadent la data de __________.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată până în acest moment, deşi a trecut un an si doua luni de la scadenţă.

Faţă de cele de mai sus, vă rugam să dispuneţi emiterea somaţiei de plată şi fixarea unui termen pentru îndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei de plată.
În plus, conform punctului _____, alin.____din Contractul de Consultanta nr. ___/_______solicitam plata penalizarilor de 0,075% pentru fiecare zi de intarziere de la data de _______pana la data de ________ adica _____ RON.

În drept,

Ne întemeiem cererea pe dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată cu modificarile si completarile ulterioare.

Probe

Intelegem sa ne folosim de proba cu inscrisuri si anume de Contractul de Consultanta nr. ____/ ________, factura emisă de subscrisa nr._____/________si procesele verbale de predare-primire.

Depunem prezenta, precum şi copii de pe actele sus-menţionate, în dublu exemplar, dintre care unul pentru instanţă şi altul pentru a fi comunicat pârâtei.

Semnatura reclamantului, Data,
Prin avocat ___________
______________

DOMNULUI PRESEDINTE AL JUDECATORIEI BUFTEA

Nota de probe

2008-12-11T10:27:00.000-08:00

Dosar nr. ____/2008

Judecatoria sector 1

Complet C15 – civil, Termen 5.12.2008

Domnule Presedinte,

Subsemnatul _______________, domiciliat în Bucuresti, strada____________nr._____, sector 3___ CNP _________, posesor al CI seria ____, nr. ______, eliberata de SPCEP S 3 biroul nr.5 la data de 7.08.2007, petent în dosarul nr._________/2008, prin avocat ________, formulez prezenta

NOTA DE PROBE

1- Proba cu inscrisurile depuse la dosar.

2- Proba cu un martor, respectiv domnul _________, cu domiciliul în Mun. Campina, Jud. Prahova, Strada_______, Nr. _____, bloc _____, sc.__, et.__, ap.___. Cu mentiunea citarii acestuia, în scris, la adresa mentionata.

Semnatura,

Av. ____________

Domnului Presedinte al Judecatoriei sector 1

Semnatura electronica

2008-11-24T05:50:00.000-08:00

Dupa cum rezulta din articolele Legii 455/2001 privind semnatura electronica , aceasta se aplica unui document in format electronic, redactat sau obtinut prin intermediul programelor informatice, ca de exemplu:

1. Documente MS Word (contracte, documente, notificari, retete medicale, etc. ) Spread-sheet Excel (rapoarte financiare, state de plata a salariilor, note de comanda, etc.)

2. Documente Adobe Acrobat (la fei ca si cele in MS Word, insa superioare ca si aspect si securitate a integritatii informatiilor)

3. Fotografii digitale (constatari, mostre, comanda de produse, etc.)

4. Programe expert de gestiune a documentelor (documente ale administratiei publice si locale, documente care urmeaza sa fie arhivate in cadrul arhivelor electronice din cadrul unor Data Centre, etc. )

5. Documente rezultate din prelucrarea datelor contabile si fiscale (declaratii de impunere, documente de plata catre Bugetul de Stat, etc. )

Efectul produs prin aplicarea semnaturii electronice este asimilat semnaturii olografe si stampilei (daca e cazul) aplicate unui document in forma fizica. Semnatura electronica este un instrument deosebit de util si puternic totdata, care ofera nenumarate facilitati.

Notificare de plata

2008-11-19T10:15:00.000-08:00

Catre: S.C. ________________________ S.R.L

Bucuresti, str.___________ , nr._____, et.____ , sector_____

J40/ ________ / ______ , CUI _________

NOTIFICARE

Subcsrisa S.C. ________ S.R.L cu sediul in Bucuresti, str. ________ nr.___ et.___ sector 2, in calitate de _______ in contractul nr. _____ din data de_______, va notificam, prin prezenta, obligatia dumneavoastra de plata a sumei de ____________lei, cu factura nr._______, din data de_________ si solicitam indeplinirea acestei obligatii in maximum 5 zile lucratoare.

In caz contrar, intelegem sa ne adresam instantei de judecata cu Cerere de emitere a somatiei de plata, in baza dispozitiilor O.G nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Cu stima,

__________ – administrator

Prin avocat _________

Plangere contraventionala

2008-10-31T07:01:00.000-07:00

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul ______________, domiciliat în Bucuresti, str. _____________ nr.______, sector 3, CNP ________________, posesor al CI seria _____, nr. _______, eliberata de ________ la data de _________

Formulez:

PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ

împotriva procesului-verbal de contravenţie seria _____ nr. _______, din 13.10.2008, încheiat de _________ , din _________ prin care, în baza art. .101 alin.(3) litera d si art.111 alin. (1) litera c, din OUG 195/2002, am fost sancţionat cu amenda, respectiv retinerea permisului de conducere, a cărui anulare o cer.

Motivele plângerii:

În fapt am fost sancţionat cu amenda in valoare de 324 lei si retinerea permisului de conducere pentru că fapta prezentata in procesul verbal de contraventie citat , ar fi facut obiectul art. 41 din OUG 195/2002.

În realitate, nu sunt vinovat de săvârşirea faptei.
Mentionez ca in ziua de 13.10.2008 ora 07:35 ma deplasam cu autoturismul, avand numarul de inmatriculare __________, pe Bd. Aerogarii – Pasarela Pechea. Inainte de intersectia cu str. Promoroaca, am iesit din coloana de pe banda a doua, semnalizand, intrand pe coloana care se deplasa pe linia de tramvai, si am inaintat aproximativ 10metri, avand intentia de a vira stanga peste pe strada mentionata mai sus.
Din cauza aglomeratiei – arat ca la acea ora, traficul se desfasoara in coloane, inclusiv pe liniile de tramvai - am stationat cateva secunde pe linia de tramvai din sens opus, asteptand momentul oportun pentru finalizarea manevrei.
Virajul spre stanga nu a putut fi efectuat dintr-o singura manevra, fiind absolut necesara stationarea pe sensul opus, astfel evitand producerea oricarei coliziuni.
Mentionez ca, virajul la stanga efectuat in litera legii, cu stationare pe banda a doua si semnalizare, in asteptarea unei brese in trafic, este absolut IMPOSIBIL in conditiile infernale de traficde la orele de varf si in special in anumite zone , inclusiv nordul capitalei si bd. Aerogarii.
Arat ca aceste lucruri sunt notorii iar Brigada de Politie Rutiera ar trebui sa fie constienta de conditiile anormale de trafic in aplicarea contraventiilor.

Pentru aceste motive, va rog sa admiteti plângerea si sa anulati procesul verbal de contravenţie citat.

În drept, îmi întemeiez plângerea pe dispoziţiile art. 31-36 din O.G nr. 2/2001 si art 118 alin.(1) din OUG 195/2002.

Solicit judecarea plangerii si in lipsa mea, conform art. 242 alin. (2) din Codul de procedura civila.

În dovedirea motivelor enunţate înţeleg să folosesc proba cu acte şi proba cu martori.

Prin avocat,

Data,

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI SECTOR 1

Articol agentia de stiri NewsIn

2008-07-28T02:04:00.001-07:00

JAI - Eveniment

Un divorţ poate dura în România mai mult de 3 ani

Un divorţ poate dura în instanţele din România chiar şi 3 ani, potrivit statisticilor realizate de Consiliul Superior al Magistraturii, care arată că în 500 de cazuri au fost date sentinţe definitive după aproape 3 ani, iar 300 de procese au durat mai mult.Potrivit statisticilor Consiliului Superior al Magistraturii, majoritatea divorţurilor se soluţioneză până în 6 luni. În ceea ce priveşte cauzele ce au stat pe rolul instanţelor între 2 şi 3 ani, statistica indică peste 200 de astfel de divorţuri soluţionate în prima parte a anului, iar tot atâtea dosare rezolvate în 2008 au avut un parcurs în instanţă de peste 3 ani.Astfel, din cele peste 40 000 de divorţuri invocate în statistica CSM, 17.330 de procese au fost soluţionate în primul trimestru al anului. Din acestea, peste 13.500 de cauze au primit sentinţe definitive în primele 6 luni de când de la intrarea lor pe rolul instanţelor, 2272 de dosare au stat în instanţă între 6 şi 12 luni, iar peste 1000 de procese au primit sentinţe definitive după 1 an.

Aceeaşi statistică arată că, la sfârşitul primului trimiestru, pe rolul instanţelor se mai aflau aproape 23.500 de dosare de divorţ, din care peste 2700 de cauze stăteau în instanţă de mai mult de 6 luni, iar peste 400 de dosare de un an.Statistica mai arată că judecătorii au respins, în prima parte a anului, 604 acţiuni de divorţ, iar peste 720 de cupluri şi-au retras cererile. Potrivit CSM, peste 8400 de procese de divorţ au fost suspendate în instanţă numai în primul trimestru al anului.

Avocatul Gina Diaconu a explicat, pentru NewsIn, că un proces pentru divorţ în care părţile au copii minori, iar unul dintre parteneri nu este de acord cu divorţul durează mai mult, însă precizează că şi aceste procese pot fi soluţionate chiar şi în două termene. “Indiferent de situaţie, dacă unul din cei doi nu este de acord cu divorţul, se va solicita ca divorţul fie din culpă comună, fie din culpă exclusivă a soţului pârât. Pentru aceasta din urmă, reclamantul va trebui să probeze motivele susţinute în cererea de chemare în judecată şi de asemenea doi martori. Procedura este mai anevoioasă, însă şi acest divorţ se poate realiza în două termene, în special dacă există un avocat care să ajute la procedura în cauză”, afirmă avocatul Gina Diaconu. Aceasta a adăugat că, pentru a nu ţine în loc procesul de divorţ, partajul se poate realiza si separat, printr-o acţiune ulterioară. Potrivit avocaţilor, printre procesele de divorţ care au un parcurs lung în instanţă se numără şi cele în care unul dintre soţi se face vinovat de un comportament violent.

“În cazul în care unul dintre soţi se face vinovat de un comportament violent etc, divorţul se pronunţă din culpă exclusivă a soţului culpabil. În timpul procesului vor trebui dovedite cele susţinute prin audierea a doi martori, precum şi prin depunerea de certificate medico-legale. Divoţul variază de la 2 la 3 termene sau mai mult, în funcţie de gravitatea culpei invocate”, precizează avocatul Bianca Opriş.

La rândul său, avocatul mediator Alina Gorghiu susţine că prin mediere procesele de divorţ pot scuti timpul îndelungat parcurs în instanţă. „Faţă de instanţă, care ar presupune mai multe termene de judecată, adică prelungirea divorţului mai multe luni, chiar peste ani dacă se atacă hotărârea din fond, procedura de mediere privitoare la desfacerea căsătoriei se poate finaliza într-o şedinţă de 2-3 ore. Un alt avantaj ar fi că părţile evită spălarea rufelor în sala de judecată”, susţine Alina Gorghiu.

Pe de altă parte, potrivit avocatului Gina Diaconu, multe persoane nu vor să dezvăluie în instanţă adevăratele motive de divorţ, ascunzându-le sub motivul “nepotrivire de caracter”. Avocata susţine, însă, că în spatele acestui motiv se ascund violenţe şi infidelităţi. “Cu privire la motivele de divorţ, trebuie să menţionez că în majoritatea cazurilor, motivele reale nu sunt invocate în cererea de divorţ. Acest lucru se datorează unei decenţe pe care părţile doresc să o păstreze şi care nu doresc să expună public adevăratele motive, profunde şi dureroase. Astfel, atunci când acestea se înteleg, părţile convin împreună cu avocatul la redactarea unei acţiuni cât mai concise, atribuind motivelor de desfacere a căsătoriei un caracter general, formal, şablonul cel mai des întâlnit fiind “nepotrivirea de caracter”. În spatele acestei nepotriviri de caracter, sunt ascunse de fapt infidelităţi, violenţe, vicii, separări, părăsiri de domiciliu conjugal etc.”, susţine avocatul Gina Diaconu.

Cel mai întalnit motiv de divorţ rămâne, însă, violenţa, care are mai multe forme, aşa cum arată avocatul Bianca Opriş. Aceasta precizează că violenţa îmbracă forme nu doar de violenţă fizică, ci şi “ violenţa sexuală (violul marital); violenţa psihologică: şantaj, denigrare, umilire, ignorare, abandon, izolare, dar şi violenţa verbală: insultă, ameninţare sau violenţa economică respectiv privarea partenerului de mijloace şi bunuri vitale”.

Avocaţii arată, însă, că cel mai nou întâlnit motiv de divorţ este plecarea unei părţi în străinătate la muncă. “Cuplul nu mai este de fapt un cuplu, cele două persoane îşi construiesc de fapt o altă viaţă, au alţi parteneri. Situaţia nu este de condamnat, lipsurile financiare nu prea dau alternative, pe de altă parte distanţa stinge sentimentele”, arată avocatul Gina Diaconu.

Diaconu susţine că femeile sunt cele care intentează de cele mai multe ori divorţul, în opinia acesteia bărbaţii neavând “curaj să înceapă o nouă viaţă şi preferă să ducă o viaţă duplicitară”.

Avocatul afirmă că cel mai des divorţează cuplurile de 30-35 de ani şi vârsnicii. “Aceştia din urmă au de regulă o căsnicie de mult eşuată, însă prejudecăţile cu care s-au confruntat în timpul comunismului i-au determinat să rămână totuşi împreună. Acum aceste prejudecăţi au dispărut, divorţul nu mai este o ruşine, ci doar o consecinţă cât se poate de normală şi chiar “încurajată” în condiţiile în care nu mai există înţelegere. De asemenea, există şi o altă explicaţie psihologică, copiii acestor cupluri vârstnice cresc, iar părinţii nu mai văd alt motiv de sacrificiu”, explică Gina Diaconu.

Tot din cauza prejudecătilor, avocaţii susţin că în mediul rural rata divorţului este mai mică, iar căsniciile sunt mai rezistente dacă cei doi soţi au studii superioare.
“Explicaţia poate fi materială, cei doi nu sunt atât de stresaţi din punct de vedere financiar, discuţiile referitoare la partea materială nu se transformă în scandaluri. Până la urmă banii poate nu aduc fericirea, dar nici fericire fără bani nu există. De asemenea, un cuplu de intelectuali comunică mai eficientl reuşind să-şi rezolve problemele printr-o abordare inteligentă, civilizată şi deschisă. Acest lucru nu prespune că lipsa studiilor determină neaparăt o mediocritate în abilitatea de a trata situaţiile în cuplu. Inteligenţa emoţională este de o complexitate care depăşeşte studiile superioare, doctoratele, masteratele şi orice alte diplome. Se pare, însă, că cei dintâi sunt mai capabili cel puţin în a-şi selecta partenerul de căsătorie. Cu toate acestea, se ştie că numărul divorţurilor cuplurilor care au numai liceul în pregatire este de 6 ori mai mare decât divorţul cuplurilor care au studii superioare”, adaugă avocatul Gina Diaconu.

27 iulie 2008 13:25

reporter Catalina Toma / Denisa Soare

editor Ionela Tudor

SURSA: Agentia de stiri NewsIn

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/98823/Cat-dureaza-un-divort-in-Romania-.html

Articol agentia de stiri NewsIn

2008-07-28T01:58:00.000-07:00

JAI - Eveniment

Un divorţ poate dura în România mai mult de 3 ani

Astfel, din cele peste 40 000 de divorţuri invocate în statistica CSM, 17.330 de procese au fost soluţionate în primul trimestru al anului. Din acestea, peste 13.500 de cauze au primit sentinţe definitive în primele 6 luni de când de la intrarea lor pe rolul instanţelor, 2272 de dosare au stat în instanţă între 6 şi 12 luni, iar peste 1000 de procese au primit sentinţe definitive după 1 an.Aceeaşi statistică arată că, la sfârşitul primului trimiestru, pe rolul instanţelor se mai aflau aproape 23.500 de dosare de divorţ, din care peste 2700 de cauze stăteau în instanţă de mai mult de 6 luni, iar peste 400 de dosare de un an.Statistica mai arată că judecătorii au respins, în prima parte a anului, 604 acţiuni de divorţ, iar peste 720 de cupluri şi-au retras cererile. Potrivit CSM, peste 8400 de procese de divorţ au fost suspendate în instanţă numai în primul trimestru al anului.

Avocatul Gina Diaconu a explicat, pentru NewsIn, că un proces pentru divorţ în care părţile au copii minori, iar unul dintre parteneri nu este de acord cu divorţul durează mai mult, însă precizează că şi aceste procese pot fi soluţionate chiar şi în două termene. “Indiferent de situaţie, dacă unul din cei doi nu este de acord cu divorţul, se va solicita ca divorţul fie din culpă comună, fie din culpă exclusivă a soţului pârât. Pentru aceasta din urmă, reclamantul va trebui să probeze motivele susţinute în cererea de chemare în judecată şi de asemenea doi martori. Procedura este mai anevoioasă, însă şi acest divorţ se poate realiza în două termene, în special dacă există un avocat care să ajute la procedura în cauză”, afirmă avocatul Gina Diaconu. Aceasta a adăugat că, pentru a nu ţine în loc procesul de divorţ, partajul se poate realiza si separat, printr-o acţiune ulterioară.Potrivit avocaţilor, printre procesele de divorţ care au un parcurs lung în instanţă se numără şi cele în care unul dintre soţi se face vinovat de un comportament violent.

27 iulie 2008 13:25

reporter Catalina Toma / Denisa Soare

editor Ionela Tudor

Sursa: Agentia de stiri NewsIn

Acord Asociatie de Proprietari

2008-06-18T20:08:00.000-07:00

Asociatia de Proprietari
Bucuresti, Str.___________

Nr._____/___________2008

ACORD

Subscrisa Asociatia de Proprietari a imobilului din Bucuresti, Str.___________________nr.________, bloc____________, sectorul______, vazand ca sunt indeplinite conditiile legale, vazand ca exista acceptul vecinilor direct afectati, vazand ca exista acordul comitetului executiv, ne exprimam acordul ca in apartamentul nr.________, situat in in imobilul din Bucuresti, Str.__________________, nr.____, bl._____, sc.________, et._________, sectorul________, proprietatea lui__________________________________, sa fie inregistrat sediul social al S.C. ______________ S.R.L

Prezentul Acord a fost dat spre a fi folosit la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti.

Presedinte

L.S

Comitet executiv - membri

Cerere amanare

2008-06-17T18:20:00.000-07:00

CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DOSAR NR._____/2008
TERMEN: 17.06.2008

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnatul Avocat___________, aparator ales al reclamantului____________, formulez prezenta

CERERE

prin care va rog sa dispuneti amanarea cauzei si acordarea unui termen pentru lipsa de aparare.

Mentionez ca subsemnatul nu ma pot prezenta la termenul din data de 17.06.2008, intrucat nu ma aflu in Bucuresti, fiind necesara prezenta mea in provincie. In acest sens o deleg pe doamna Avocat__________, prin delegatie de substituire, sa sustina prezenta cerere.

In drept, art. 156 alin.1 Cod procedura Civila.

Avocat
______________

DOMNULUI PRESEDINTE AL CURTII DE APEL BUCURESTI

Cerere pentru eliberarea copiei după sentinţa civilă

2008-06-11T20:30:00.000-07:00

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul (a) ____________ având calitatea de____________ vă rog să-mi aprobaţi eliberarea a____ copii de pe sentinţa civilă (decizia) nr.______ pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a IV a Civilă în dosarul nr.___ /_____ legalizate cu menţiunea definitivă şi irevocabilă . Solicit, de asemenea, investirea cu formulă executorie a sentinţei civile ( deciziei civile ) nr.______ S-a taxat cu________ conform chitanţei CEC nr.______ şi timbrul judiciar de______.

Data: Semnătura

2008-06-03T00:00:00.000-07:00

ACORD

Subsemnata ................, domiciliata in Bucuresti, str. ..............., nr......., sector ..., legitimata cu CI seria .....nr. ........, eliberata de ............, in data de ..............., CNP ..........., proprietar al apartamentului nr......., din str. ............, Bucuresti, acord S.C. .............S.R.L. inregistrata in Registrul Comertului sub nr. J40/..............., CUI................, chirias la adresa sus mentionata, conform “Contractului de inchiriere pentru suprafete cu alta destinatie decat aceea de locuinta” inregistrat la Administratia Finantelor Publice a sectorului .........cu nr. ............/ ............, dreptul de subinchiriere cat si remiterea spre folosinta gratuita pentru persoane fizice si juridice, inclusiv pentru stabilirea sediului social.

Data, Proprietar,
........................ ........................

Contract de subinchiriere

2008-05-23T22:56:00.000-07:00

       Desi, Codul Civil prevede, in mod expres, in art.1418, ca locatarul are dreptul de a subinchiria, daca o asemenea facultate nu i-a fost interzisa, in practica, este necesar incheierea unui acord de subinchiriere.
        In contradictie cu prevederile legale, practica cere prezentarea acordului locatorului pentru subinchiriere.

Anexa Hotararea AGA

2008-04-19T11:47:00.000-07:00

ANEXA

la Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor
SC __________________SRL
din data de_______

Subsemnatul________________, in calitate de administrator al SC ________SRL, declar ca documentul - Hotararea Adunarii Generale a Asociatilor SC __________SRL nr. _____din data de_________contine _______caractere.

Semnatura:

__________

Competenta materiala - JUDECATORIA

2008-04-16T18:30:00.000-07:00

        Competenţa materială este criteriul cu ajutorul căruia se stabileşte care dintre organele judiciare de grade diferite pot soluţiona anumite cauze.
        Judecătoria este instanţa care funcţionează în mai multe localităţi din fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
        Din punctul de vedere al competenţei materiale, se poate spune că judecătoria are competenţă generală.
        De asemenea, avocatii stagiari au dreptul de a pune concluzii numai la judecatorii.

        De competenta judecatoriei sunt:
- cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare ce nu depăşeşte 5 miliarde lei
- cererile de împărţeală judiciară
- cererile în materie succesorală
- cererile neevaluabile în bani precum şi cele privind materia fondului funciar
- cererile de drept comun formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar
- cereri de divorţ
- cereri privind obligaţia legală de întreţinere
- încredinţarea şi stabilirea domiciliului minorului din afara căsătoriei
- cereri având drept obiect încuviinţarea purtării numelui de către copilul minor şi înregistrarea ulterioară a naşterii minorului
- cereri privind anularea, completarea şi rectificarea actelor de stare civilă
- stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei
- acţiunea în tăgadă paternităţii copilului născut din căsătorie
- contestarea recunoaşterii paternităţii
- cererile formulate în materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei
- cererile privind emiterea somaţiei de plată, potrivit Ordonanţei de Guvern nr. 5/2001
- acţiunile în anulare în materie comerciala până la 1 miliard lei
- plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege
- plângerile contravenţionale şi împotriva actelor administrative emise în cadrul procedurilor administrative prevăzute de Legea nr. 18/1991
- cereri privind punerea sub interdicţie
- declararea dispariţiei şi a morţii
- cereri de acordare a personalităţii juridice a asociaţiilor de proprietari, conform Legii nr. 114/1996
- cereri având drept obiect lămurirea înţelesului, întinderea sau aplicarea dispozitivului propriei hotărâri
- cereri privind completarea propriilor hotărâri în cazul omisiunii pronunţării asupra unui capăt de cerere, asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Actiunea in granituire

2008-04-14T18:00:00.000-07:00

         Mijloacele de apãrare a dreptului de proprietate au fost grupate in douã categorii: mijloace indirecte sau nespecifice precum actiunile in justitie intemeiate pe drepturile de creantã (actiunile in executarea contractelor, in rãspundere contractualã, in restituirea plãtii nedatorate etc.) si mijloace directe sau specifice care sunt asa-numitele actiuni reale. Aceste mijloace directe sunt actiunile petitorii si actiunile posesorii.
         Actiunile petitorii sunt acele actiuni prin care reclamantul cere instantei de judecatã sã statueze cã el este titularul dreptului de proprietate sau al altui drept real cu privire la un anumit bun. Sunt actiuni petitorii: actiunea in revendicare, actiunea in grãnituire, actiunea negatorie, actiunea confesorie si actiunea in prestatie tabularã.
         Actiunea in grãnituire este actiunea prin care titularul ei solicitã instantei de judecatã sã stabileascã prin semne exterioare linia despãrtitoare intre cele douã fonduri vecine. Ea poate fi exercitatã de cãtre proprietar, uzufructuar si chiar de cãtre posesor, nu insã si de cãtre detentorii precari. Ea poate fi indreptata impotriva proprietarului fondului limitrof, titularului unui alt drept real, precum si impotriva chiriasului sau arendasului, dar cu introducerea in cauza si a proprietarului.
        Dreptul fiecarui proprietar sau titular de drept real principal de a-l obliga pe vecinul sau la granituire este o facultate.
        Hotararea judecatoreasca ce se va pronunta are caracter declarativ de drepturi, deoarece judecatorul reconstituie hotarul real dintre cele doua fonduri.

Prin actiunea in granituire se urmareste reconstituirea hotarului real dintre doua fonduri, fiecare parte avand rolul de reclamant si parat, ceea ce le pune pe acelasi plan in ceea ce priveste sarcina probei.

Actiunea in granituire este o actiune reala - imobliara, petitorie si imprescriptibila.

CERERE RENUNTARE LA JUDECATA

2008-04-11T18:05:00.000-07:00

Dosar nr………din
Termen……………….

Domnule Presedinte,

Subsemnata…………………………………., avocat in dosarul nr……….din…….aflat pe rolul acestei instante, formulez prin prezenta, cerere de RENUNTARE LA JUDECATA.
Totodata solicit returnarea tuturor datelor originale si a copiilor din dosar.

Data Semnatura
Av………………………..

Art.17 - Legea nr 31/1990 privind societatile comerciale

2008-04-04T16:25:00.000-07:00

Un aspect foarte important, in constituirea societatilor comerciale, este reprezentat de respectarea art.17 alin. (1) si (2) din Legea 31/1990.

Este o problema cu care m-am confruntat, de curand, dar care s-a rezolvat favorabil invocand litera a, alin. (2) .
Desi legea prevede, in mod expres, sintagma "incaperi diferite", daca se face dovada ca spatiul unei singure incaperi este destul de mare incat sa permita gazduirea mai multor societati comerciale, poate avea ca rezultat admiterea cererii.

Art. 17

(1) La autentificarea actului constitutiv in cazurile prevazute la art. 5 sau, dupa caz, la darea de data certa a acestuia, se va prezenta dovada eliberata de oficiul registrului comertului privind disponibilitatea firmei si declaratia pe propria raspundere privind detinerea calitatii de asociat unic intr-o singura societate cu raspundere limitata.

(2) La acelasi sediu vor putea functiona mai multe societati, daca este indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:
a) imobilul, prin structura lui, permite functionarea mai multor societati in incaperi diferite;
b) cel putin o persoana este, in conditiile legii, asociat in fiecare dintre societati;
c) daca cel putin unul dintre asociati este proprietar al imobilului ce urmeaza a fi sediul societatii.

(3) Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv sau, dupa caz, persoana care da data certa va refuza operatiunile solicitate, daca din documentatia prezentata rezulta ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1).

Ce functii pot fi indeplinite in cadrul unui ONG?

2008-03-31T20:35:00.000-07:00

Pot fi indeplinite orice functii prevazute de organigrama ONG-ului respectiv.
Insa, pentru anumite functii sunt necesare studii de specialiatate : consilier juridic, economist etc.

Este obligatorie imprimarea unui logo pe stampila ONG?

2008-03-27T00:25:00.000-07:00

Nu, conducerea ONG-ului stabileste modelul stampilei. Ordonanta Guvernului nr.26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii nu prevede un model special pentru stampila.

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22060

Cheltuieli deductibile

2008-03-20T08:00:00.000-07:00

          Avocatii, cat si celelalte persoane fizice autorizate, au obligatia sa tina evidenta contabila in partida simpla, asa cum este prevazut prin Ordinul nr. 58 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla de catre persoanele fizice care au calitatea de contribuabili in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 7/2001, cu modificarile ulterioare.
          Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in evidenta contabila in partida simpla, dobandind astfel calitatea de document justificativ (de exemplu Registrul-jurnal de incasari si plati, Registrul-inventar).
          De asemenea, pentru inregistrarea cheltuielilor in contabilitate, acestea trebuie sa aiba la baza documente justificative. (contracte, facturi, etc.). Evidenta contabila in partida simpla a cheltuielilor si veniturilor se tine pe feluri de cheltuieli, respectiv venituri, in functie de natura lor.
         Astfel, cheltuielile pot fi:
• cheltuielile efectuate in interesul direct al activitatii, cum sunt:
- cheltuielile cu achizitionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar si marfuri;
- cheltuielile cu lucrari executate si servicii prestate de terti;
- cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrari si prestarea de servicii pentru terti;
- chiria pentru spatiul in care se desfasoara activitatea, pentru utilaje si pentru alte instalatii inchiriate, utilizate in desfasurarea activitatii, in baza unui contract de inchiriere; - dobanzile aferente creditelor bancare;
- cheltuielile cu comisioanele si cu alte servicii bancare;
- cheltuielile cu primele de asigurare;
- cheltuielile cu reclama si publicitatea;
- cheltuielile postale si taxele de telecomunicatii;
- cheltuielile cu energia si apa;
- cheltuielile cu transportul de bunuri si de persoane;
- cheltuielile de delegare, detasare si deplasare;
- cheltuielile de personal;
- cheltuielile cu impozite si taxe, altele decat impozitul pe venit;
-cheltuielile reprezentand contributiile pentru asigurarile sociale de stat, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de somaj, pentru asigurarile sociale de sanatate, precum si alte contributii obligatorii;
- cheltuielile reprezentand contributiile profesionale obligatorii datorate asociatiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;
• cheltuielile cu sponsorizarea si mecenatul;
• cheltuielile de protocol;
• cheltuielile cu amortizarea;
• in cazul utilizarii bunurilor cu folosinta mixta (pentru afacere si in scop personal), cheltuiala deductibila se determina, dupa caz, proportional cu: numarul de kilometri parcursi in interes de afacere, numarul de metri patrati folositi in interes de afacere sau numarul de unitati de masura specifice in alte cazuri;
• alte cheltuieli deductibile plafonat, stabilite potrivit reglementarilor in vigoare privind impozitul pe venit.

Declaratii

2008-03-18T17:30:00.001-07:00

         Avocatii (stagiari si cei definitivi) au obligatia de a depune la administratia financiara competenta o serie de declaratii fiscale.
          Se va depune Declaratia 220, Declaratie privind venitul estimat (OMEF 2371/2007). Cei care obtin venituri din mai multe surse depun cate o declaratie pentru fiecare sursa. Declaratia 220 se depune la sediul administratiei financiare de la domiciliul avocatului.
          Daca sediul profesional se afla pe raza altui sector, decat cel de domiciliu, trebuie depusa si acolo Declaratia 070,  Declaratie de inregistrare fiscala.
          Daca sediul profesional si domiciliul avocatului se afla pe raza aceluiasi sector, odata cu depunerea Declaratiei 220, se depune si Declaratia 070, insotite de copie CI si copie Decizie de inscriere in Tabloul Avocatilor Stagiari.
          Pe baza acestora se va elibera codul de identificare fiscala, care trebuie folosit in toate facturile, pentru decontare .
          Trebuie tinut cont de cheltuielile care pot fi deduse!
           De la administratia financiara se va cumpara:
- Registrul unic de control,    iar de la librarie:
-  Registrul de incasari si plati
- Registrul inventar.

Cerere chemare in judecata

2008-03-13T19:00:00.000-07:00

Instanta: Curtea de Apel Bucuresti
Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal

Domnule Presedinte,

Subsemnatul______________, cetatenia – pakistan, nascut la data de _________, posesor al pasaportului nr._______, emis de________domiciliat in______________, in calitate de reclamant, chem in judecata OFICIUL ROMAN PENTRU IMIGRARI – Serviciul Combaterea Sederii si Muncii , cu sediul in Bucuresti, strada Lt.col. Marinescu Constantin, nr.15A, sector 5, in calitate de parat, pentru ca prin hotararea ce veti pronunta sa dispuneti anularea “Deciziei de returnare de pe teritoriul Romaniei”, avand nr. _______din data de ___________.

In fapt:

        In data de ______________ am fost instiintat si am luat la cunostinta, “Decizia de returnare de pe teritoriul Romaniei”.
        Mentionez ca in data de ______________am solicitat deschiderea procedurii de azil, aceasta incetand la data de____________.
         Demersul meu, in legatura cu obtinerea azilului pe teritoriul Romaniei, se datoreaza starii de pericol permanent si insecuritatea care troneaza in Pakistan.
         Asa cum reiese dintr-un AVERTISMENT DE CALATORIE afisat pe sit-ul Ministerului Afacerilor Externe Roman, la data de 27 februarie 2008, riscurilor de securitate generate de activităţile teroriste ale unor grupări radicale active pe teritoriul Pakistanului, li se adaugă cele legate de criminalitatea organizată. Jaful şi răpirile constituie, de asemenea, un factor potenţial de risc. Ministerul Afacerilor Externe, datorita starii de conflict permanent, recomanda evitarea calatoriilor in Pakistan.

In pofida acţiunilor de prevenire şi contracarare a unor fenomene de natură teroristă, întreprinse de administraţia de la Islamabad, situaţia existentă în Pakistan nu asigura sederea pe teritoriul sau, în condiţii de securitate.
Tensionarea relaţiilor politice între autorităţile centrale de la Islamabad şi liderii structurilor tribale din provincia Baluchistan, cu implicaţii inclusiv pe linie militară – confruntări frecvente, fără o proximă finalitate, atentatele cu bombă din Karachi – oraş industrializat, cu o mare prezenţă străină, precum şi ciocnirile armate din Waziristan – între trupele militare federale şi elemente de factură teroristă, concentrate de-a lungul graniţei cu Afganistanul, sunt factori care contribuie în mod direct la menţinerea unei stări de insecuritate în Pakistan.

Adiacent confruntărilor de tip militar, frecventele demonstraţii şi mitinguri, în majoritatea cazurilor cu exprimarea unor acte de violenţă şi tulburare a ordinii publice, care se desfăşoară în Islamabad, Lahore, Sialkot, Karachi şi Quetta, completează spectrul stării de insecuritate din Pakistan.

In drept:

Imi intemeiez actiunea pe dispozitiile art.89 alin. (1) litera e), conform caruia indepartarea de pe teritoriul Romaniei este interzisa atunci cand “există temeri justificate că viaţa îi este pusă în pericol ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante în statul în care urmează să fie trimis străinul”.
De asemenea, art.89 alin. (4) prevede ca: “fac excepţie de la prevederile alin. (1) străinii care constituie un pericol pentru ordinea publică, securitatea naţională ori care suferă de o boală care ameninţă sănătatea publică şi refuză să se supună măsurilor stabilite de către autorităţile medicale”, eu nefiind in nici una dintre cauzele prezentate in acest articol.

In dovedirea actiunii inteleg sa folosesc urmatoarele probe:________________________

Martorii propusi spre a fi audiati sunt urmatorii :
1)
2)
3)

Depun prezenta cerere si copii certificate de pe actele mentionate mai sus si pe care inteleg sa le folosesc ca probe, in_____exemplare , dintre care unul urmeaza a fi comunicat paratului.

Pentru Data

Avocat
_____________

Domnului Presedinte al Curtii de Apel Bucuresti
Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal

Cerere legalizare

2008-03-09T21:25:00.000-07:00

Instanta: Curtea de Apel Bucuresti
Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal
Dosar nr:

Domnule Presedinte,

Subsemnatul (a)_____________________având calitatea de_______________ solicit sa dispuneti eliberarea a 3 (trei) copii legalizate, cu mentiunea definitiv si irevocabil, de pe sentinta civila nr. ______/_______

Pentru Data

Avocat
___________

Domnului Presedinte al Curtii de Apel Bucuresti
Sectia Contencios Administrativ si Fiscal

Cerere eliberare certificat de grefa

2008-03-07T17:30:00.000-08:00

Instanta: Curtea de Apel Bucuresti
Sectia a VIII- a Contencios Administrativ si Fiscal
Dosar nr. :

Domnule Presedinte,

Subsemnatul (a)_____________________având calitatea de_______________ solicit sa dispuneti eliberarea unui certificat de grefă din care sa rezulte_________________________________

Pentru Data

Avocat
__________

Domnului Presedinte al Curtii de Apel Bucuresti
Sectia Contencios Administrativ si Fiscal

Cerere depunere onorariu de expert

2008-03-05T22:40:00.000-08:00

Instanta : Judecatoria Sectorului 5
Dosar nr. :

Domnule Presedinte,

         Subsemnatul (a)___________, in calitate de reclamant, depun prezenta chitanta cu nr.____/_____, in original, cu care fac dovada achitarii onorariului de expert, in valoare de 800 lei.

Pentru reclamant                                                                                                             Data

     Avocat
____________

Domnului Presedinte al Judecatoriei Sectorului 5

Seminar "Malpraxis medical"

2008-02-25T08:30:00.000-08:00

Sambata am participat la un seminar, privind “Managementul riscului de malpraxis medical”.

Ce pot sa spun, chiar daca este dedicat medicilor mi s-a parut foarte util pentru orice persoana interesata. Pentru mine, ca avocat stagiar, informatiile au fost mai mult decat binevenite, mai ales ca se pune accentul pe latura juridica.

Mai mult de atat, seminarul se desfasoara intr-o maniera interactiva iar raspunsurile vin de la persoane avizate, avocati si medici.

Pentru cine este interesat poate accesa Legea malpraxisului medical:
www.stirimedicale.ro/stiri.php?cat=5&id=1735

Forma contractului de donatie

2008-02-19T08:20:00.000-08:00

Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanta), marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb (art.801 si 803 C.civ.)

Donatiile se incheie in forma autentica (potrivit articolului 813 C. civ. ).
Cerinta formei autentice constituie o masura speciala de protectie a donatorului care dispune in mod actual si irevocabil de un drept, fara o contraprestatie.

Sanctiunea nerespectarii formei autentice este nulitatea absoluta. Forma inscrisului autentic este deci o conditie “ad validitatem”, nulitatea putand fi invocata de orice persoana, chiar si din oficiu de catre instanta de judecata .

Daca s-a incheiat un contract de donatie fara respectarea formei autentice el va fi refacut cu respectarea dispozitiei articolului 813 C. civ.

Forma autentica a fost impusa de legiuitor pentru a atrage atentia donatorului asupra gravitatii donatiei pentru patrimoniul sau si asupra faptului ca donatia este, in principiu, irevocabila.

In ipoteza in care contractul de donatie se incheie prin inscrisuri separate (intre absenti), atat oferta cat si acceptarea trebuie sa se intocmeasca in forma autentica.

Potrivit articolului 814 alin. 2 C. civ., daca donatorul moare inainte de acceptare din partea donatarului, oferta devine caduca, ca si cum nu ar fi existat.

Dupa moartea donatorului, donatia poate fi confirmata, ratificata in forma autentica de catre mostenitorii sai legali(art. 1167 C. civ.).

Faptul ca mostenitorii donatorului pot confirma donatia, in doctrina de specialitate s-a pus intrebarea daca nu cumva am fi in prezenta unui caz de nulitate relativa. In opinia majoritara aceasta situatie nu este un caz de nulitate relativa, ci mai de graba este vorba de o situatie exceptionala cand nulitatea absoluta poate fi acoperita prin confirmarea actului juridic, confirmare care se intemeiaza pe existenta unei obligatii naturale in sarcina mostenitorilor.

Cu alte cuvinte, mostenitorii donatorului pot confirma donatia facuta de autorul ei, donatie cu vicii de forma, adica lipsa inscrisului autentic, iar daca au ratificat (confirmat donatia) nu mai pot reveni asupra actului confirmativ.

Viciul de forma privind solemnitatea contractului de donatie ramane o cauza de nulitate absoluta.

Perioada de proba

2008-02-17T11:52:00.000-08:00

           Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la incheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba .
          Perioada de proba va fi de cel mult 30 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de conducere . In cazul muncitorilor necalificati, perioada de proba are caracter exceptional si nu poate depasi 5 zile lucratoare.
         Absolventii institutiilor de invatamant se incadreaza, la debutul lor in profesie, pe baza unei perioade de proba de cel mult 6 luni. Pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta numai printr-o notificare scrisa, la initiativa oricareia dintre parti.
          Pe durata perioadei de proba salariatul se bucura de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute in legislatia muncii, in contractul colectiv de munca aplicabil, in regulamentul intern, precum si in contractul individual de munca .
          Perioada de proba constituie vechime in munca . De asemenea, potrivit articolului 21 din Codul Muncii, clauza de neconcurenta nu poate fi stabilita pe durata perioadei de proba .
          Pe durata executarii unui contract individual de munca nu poate fi stabilita decat o singura perioada de proba . Prin exceptie, salariatul poate fi supus la o noua perioada de proba in situatia in care acesta debuteaza la acelasi angajator intr-o noua functie sau profesie ori urmeaza sa presteze activitatea intr-un loc de munca cu conditii grele, vatamatoare sau periculoase.
          Neinformarea salariatului anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca cu privire la perioada de proba duce la decaderea angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate.
          Pe durata perioadei de proba salariatul se bucura de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute in legislatia muncii, in contractul colectiv de munca aplicabil, in regulamentul intern, precum si in contractul individual de munca.
          In privinta perioadei de proba, este important de stiut ca aceasta se constituie intr-o clauza a contractului individual de munca realizându-se pe parcursul executarii acestuia si nu in afara lui. Prin urmare, obligatia inregistrarii contractului de munca la Inspectoratul Teritorial de           Munca exista chiar in situatia in care angajatul este in perioada de proba . Singurul efect major produs de angajarea unui salariat pentru o perioada de proba este faptul ca desfacerea contractului de munca la initiativa angajatorului se poate face fara preaviz.
           Angajarea succesiva a mai mult de trei persoane pe perioade de proba pentru acelasi post este interzisa.

Conditii generale ale obligatiei legale de intretinere

2008-02-14T19:30:00.000-08:00

          Pentru acordarea pensiei de intretinere trebuie indeplinite cate 2 conditii atat in ceea ce priveste creditorul, cat si in ceea ce-l priveste pe debitor.

         Pentru a putea obtine intretinerea, creditorul trebuie sa dovedeasca:
a) starea de nevoie
b) starea de nevoie sa fie determinata de incapacitatea de a munci

          Cat priveste debitorul avem tot doua conditii:
a) sa dispuna de mijloace
b) sa nu existe o alta persoana obligata la intretinere inaintea sa.

          Starea de necesitate se caracterizeaza prin neputinta personala de a-si asigura cele necesare traiului din venituri proprii, inclusiv prin valorificarea unor bunuri proprii care-i prisosesc. Starea de nevoie nu trebuie sa fie absoluta. Persoana este indreptatita la intretinere chiar daca reuseste din resurse proprii sa-si acopere o parte din nevoile sale.
           In ceea ce priveste copilul minor practica judiciara si literatura de specialitate prezinta in mod relativ starea de nevoie. Aceasta prezumtie se fondeaza pe art. 86 (3), codul familiei potrivit caruia descendentul, cat timp este minor, e indreptatit la intretinere, oricare ar fi pricina nevoii in care se afla.
           Incapacitatea de a munci trebuie sa fie determinantul starii de nevoie. Nici in cadrul familiei nu poate fi incurajata nemunca.
           Pierderea capacitatii de munca creaza o prezumtie simpla, de diminuare a capacitatii de folosinta. In masura in care aceasta diminuare sta la originea starii de nevoie, persoana in cauza are dreptul la o pensie de intretinere.
           In cazul obligatiei de intretinere intre fostii soti este necesar ca incapacitatea de munca sa fi existat inainte de casatorie, in timpul casatoriei sau sa fi survenit la cel mult un an de la desfintarea sau desfacerea casatoriei, insa dintr-o imprejurare in legatura cu casatoria.
           Notiunea de mijloace are in vedere toate veniturile obtinute prin munca sau aduse de bunurile proprii, precum si toate acele bunuri care pot fi valorificate.
          Venitul are un caracter de continuitate . In situatia in care prin propria-i conduita debitorul a ajuns lipsit de venituri periodice, situatia in care se afla in incapacitate temporara de plata sau in cazulispasirii unei pedepse privative de libertate, el nu poate fi absolvit de indeplinirea obligatiei. In aceste situatii, pe aceasta perioada obligatia se suspenda, cel indreptatit putandu-se indrepta impotriva altor obligati.
           Persoanele care nu realizeaza venituri pot fi obligate la o intretinere calculata la nivelul venitului mediu pe economie, masura constituind un mijloc de constrangere a debitorului, care, in acest fel, avand si perspectiva savarsirii infractiunii de abandon de familie, va fi stimulat sa-si gaseasca o activitate remunerata.

Acte necesare pentru deschiderea succesiunii

2008-02-11T13:25:00.000-08:00

- Certificatul de Deces;

- Actele de stare civila (certificate de nastere si certificat de casatorie ) - prin care se face dovada calitatii de mostenitor;

- Testament (Legat universal sau particular) - daca este cazul;

- Titlurile de proprietate ale defunctului (contracte de vanzare cumparare, donatie, certificate de mostenitor etc.) –reprezinta actele de baza ale masei succesorale;

- Certificatul de atestare fiscala (eliberat de Directia Taxe si Impozite din sectorul in care a fost inregistrat decesul).

Apelul si recursul in cauzele penale cu infractori minori

2008-02-10T21:17:00.000-08:00

Prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, alin. (3) al art. 483 a fost modificat, prevazandu-se ca „Inculpatul care a savarsit infractiunea in timpul cat era minor este judecat potrivit dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori”.

Din interpretarea textului, reiese ca, daca inculpatul era minor la data savarsirii infractiunii, desfasurarea judecatii se face intotdeauna potrivit regulilor speciale.
In aceste conditii, apare ca fiind cel putin discutabila ratiunea mentinerii dispozitiilor art. 483 alin. (2) C.proc.pen., in care este prevazuta sintagma „chiar daca, intre timp, inculpatul a implinit varsta de 18 ani” (in timpul judecatii).

Potrivit noii reglementari, atat judecata in prima instanta, cat si caile de atac se desfasoara dupa pocedura speciala, cu conditia ca inculpatul, la data savarsim faptei, sa fi fost minor (articolul 493 prevede ca dispozitiile art. 483-489 se aplica in mod corespunzator si la judecata in instanta de apel si in recurs, in cauzele privitoare la infractiuni savarsite de minori).

Deci, prevederile referitoare la compunerea instantei, chemarea unor persoane la judecata minorilor, desfasurarea judecatii si judecarea inculpatilor minori impreuna cu inculpati majori se aplica si la judecata in apel si recurs.

Regula se aplica si in cazul rejudecarii fondului dupa desfiintarea hotararii atacate, in apel sau recurs.

          Datorita formularii anterioare a art. 483 alin, (3), in practica judiciara au existat discutii cu privire la aplicarea art. 493 in situatia in care, dupa judecata in fond, perioada de timp in care inculpatul nu a implinit varsta de 18 ani, si pana la judecata apelului sau recursului, acesta a implinit 18 ani.
          Interpretarea data de practica acestei probleme a fost transanta, in sensul ca infractorul care a implinit 18 ani inainte de sesizarea instantei de apel sau recurs, moment materializat prin declararea caii de atac, va fi judecat dupa procedura obisnuita .
          Deci, exista posibilitatea ca, atat urmarirea penala, cat si judecata in prima instanta sa se faca conform procedurii speciale, iar apelul sau recursul sa fie solutionat dupa procedura obisnuita.
          Totodata, potrivit art. 483 alin. (2) C.proc.pen., instanta compusa in mod special pentru judecarea minorilor ramanea competenta sa judece si face aplicatia dispozitiilor speciale, chiar daca, intre timp, inculpatul a implinit 18 ani.
          Dupa cum s-a mai aratat, aplicarea procedurii speciale, chiar daca, „intre timp”, minorul a implinit varsta de 18 ani, presupunea ca aceasta conditie sa fie indeplinita in timpul judecatii, si nu anterior declansarii acesteia.

Caracteristici S.R.L

2008-02-01T19:23:00.000-08:00

In cele ce urmeaza voi prezenta informatii, structurate pe capitolele din Legea 31/1990, despre principalele caracteristici ale societatilor comerciale cu raspundere limitata:

1. ASOCIATII

Se pot asocia si forma o S.R.L.:

a) persoane fizice, cetateni romani sau straini;
b) persoane juridice romane sau straine.

2. NUMARUL DE ASOCIATI

Regula generala:

a) minim 2 asociati;
b) maxim 50 asociati.

Exceptie:

a) o singura persoana, fizica sau juridica, in cazul formei de S.R.L. cu asociat unic, in conditiile ce urmeaza;
b) o persoana fizica sau o persoana juridica nu poate fi asociat unic decat intr-o singura S.R.L.;
c) o S.R.L. nu poate avea ca asociat unic o alta S.R.L. alcatuita dintr-o singura persoana.

3. ACTUL DE INFIINTARE

O societate S.R.L. se constituie prin:

a) contract de societate si statut;
b) numai statut in cazul S.R.L. cu asociat unic;
c) atat in cazul a) cat si in cazul b) se poate intocmi un inscris unic denumit ACT CONSTITUTIV.

Semnatarii actului constitutiv, precum si persoanele care au un rol determinant in constituirea societatii sunt considerati fondatori.

Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de prezenta lege.

4. FIRMA

a) Orice societate trebuie sa aiba o firma.
b) Firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza.
c) Firma trebuie scrisa in primul rand in limba romana.
d) Firma unei S.R.L. se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau mai multora dintre asociati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime “societati cu raspundere limitata” sau S.R.L.
e) Orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente
f) Nici o firma nu va putea cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public.

5. EMBLEMA

a) Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen.
b) Emblema trebuie scrisa in primul rand in limba romana.
c) Orice emblema trebuie sa se deosebeasca de emblemele inscrise in acelasi registru al comertului, pentru acelasi fel de comert, precum si de emblema altor comercianti de pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea.
d) Emblema poate fi folosita numai insotita de firma comerciantului.

6. SEDIUL SOCIAL

a) Societatea trebuie sa aiba un sediu principal, care este locul, spatiul si adresa unde se gasesc organele sale de conducere si serviciile administrative.
b) Sediul social este un element de identificare a societatii in functie de care se stabilesc: legea aplicabila, instantele judecatoresti competente, natio nalitatea societatii, locul unde trebuie indeplinite formalitatile de inmatriculare, publicitate si autorizare.
c) Societatea poate infiinta sedii secundare, fara personalitate juridica (sucursale, agentii, reprezentante, puncte de lucru, etc.)

7. OBIECTUL DE ACTIVITATE

a) In actul constitutiv trebuie stabilita activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare societatea in vederea obtinerii de profit: productie, comercializare, prestari de servicii, tranzactii, intermedieri, etc.
b) Obiectul de activitate trebuie sa fie bine determinat, cu stabilirea domeniului principal, a activitatii principale si a activitatilor secundare.
c) Obiectul de activitate se stabileste potrivit clasificarii activitatilor din economia nationala - CAEN , aprobat prin Hotararea Guvernului Romaniei nr.656/1997.
d) Obiectul de activitate stabilit, trebuie sa fie posibil licit si moral.

8. CAPITALUL SOCIAL

a) Capitalul social se formeaza prin aportul asociatilor.
b) Capitalul social nu poate fi mai mic de 2.000.000 (douamilioane) lei si se divide in parti sociale egale, care nu pot fi mai mici de 100.000 (unasuta- mii) lei.
c) Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile.
d) Partile sociale pot fi transmise intre asociati sau catre persoane din afara societatii cu aprobarea celorlalti asociati.
e) Partile sociale se transmit si prin succesiune daca in actul cxonstitutiv exista clauze de continuare cu mostenitorii.

9. APORTUL ASOCIATILOR

a) Aportul asociatilor poate fi in numerar (obligatoriu) si in natura (optional);
b) Aportul in creante si aportul in munca nu sunt admise pentru formarea sau majorarea capitalului social;
c) La S.R.L. cu asociat unic valoarea capitalului in natura se stabileste pe baza unei expertize de specialitate;
d) In schimbul aportului lor, asociatilor li se atribuie parti sociale;
e) Aportul in valuta se inscrie in actul constitutiv si in lei la cursul de schimb oficial de la data varsarii;
f) Aportul in valuta al asociatilor straini se inregistreaza in lei si in dolari USA ;
g) Bunurile aduse ca aport devin proprietatea societatii comerciale;
h) Aportul la capital nu este purtator de dobanzi.

10. CONDUCEREA SOCIETATII

a) Conducerea societatii se realizeaza de catre adunarea generala a asociatilor si de catre administratorul sau consiliul de administratie.
b) Adunarea generala are in principal urmatoarele obligatii:

-sa aprobe bilantul contabil si sa stabileasca repartizarea beneficiului net;
-sa desemneze pe administratori si pe cenzori;
-sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor pentru daunele pricinuite societatii;
-sa modifice actul constitutiv.
c) La S.R.L. cu asociat unic, acesta are drepturile si obligatiile prevazute de lege pentru adunarea generala a asociatilor.

d) Societatea este administrata de unul sau mai multi administratori asociati sau neasociati, numiti prin actul constitutiv sau de adunarea generala a asociatilor.
e) Dreptul de a reprezenta societatea apartine fiecarui administrator, afara de cazul in care, in actul constitutiv exista dispozitie contrara.
f) Puterile si limitele administratorului se stabilesc prin actul constitutiv.

11. CONTROLUL SOCIETATII

a) Controlul societatii este exercitat de unul sau mai multi cenzori alesi de adunarea generala a asociatilor.
b) Numirea cenzorilor este obligatorie numai daca numarul asociatilor este mai mare de 15.
c) In lipsa de cenzori numiti, controlul se exercita de asociatii care nu sunt administratori.
d) Dispozitiile legale cu privire la cenzorii din S.A. se aplica si cenzorilor din S.R.L.

12. PARTICIPAREA ASOCIATILOR LA BENEFICII SI LA PIERDER

a) Repartizarea beneficiului net se face de catre adunarea generala a actionarilor.
b) Cota parte din beneficiul net repartizat a se plati fiecarui asociat constituie dividend.
c) Dividendele se platesc asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
d) Dividendele se platesc numai din beneficiile reale si pe baza de bilant contabil.
e) Suportarea de catre asociati a pierderilor inregistrate de societate se face proportional cu cota de participare la capitalul social, pana la limita aportului social subscris

13. CONTINUTUL ACTULUI CONSTITUTIV

Actul constitutiv al unei societati comerciale cu raspundere limitata va cuprinde in principal:

a) numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor, persoanelor fizice; denumirea, sediul si nationalitatea asociatilor, persoane juridice. La societatea in comandita simpla se vor arata asociatii comanditari si asociatii comanditati;
b) forma, denumirea, sediu si, daca este cazul, emblema societatii;
c) obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

d) capitalul social subscris si cel varsat, cu mentionarea aportului fiecarui asociat, in numerar sau in natura, valoarea aportului in natura si modul evaluarii, precum si data la care se va varsa integral capitalul social subscris. La societatile cu raspundere limitata se vor preciza numarul si valoarea nominala a partilor sociale, precum si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau:

e) asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati, persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat;
f) partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi;

g) sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica -, atunci cand se infiinteaza odata cu societatea, sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare;

h) durata societatii;
i) modul de divolvare si de lichidare a societatii.

14. MODIFICAREA ACTULUI CONSTITUTIV

a) Actul constitutiv se poate modifica de catre asociati cu respectarea conditiilor de fond si forma prevazute pentru incheierea lui.

b) Actul aditional modificator, va cuprinde textul integral al prevederilor modificate din actul constitutiv.
c) Daca se face mai multe modificari la actul constitutiv, acesta se va actualiza cu toate modificarile la zi.

15. EXCLUDEREA SI RETRAGEREA ASOCIATILOR

a) Poate fi exclus din societate:

-asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

-asociatul administrator care comite frauda in dauna societatii sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora;

b) Excluderea se pronunta prin hotarare judecatoreasca la cererea societatii sau a oricarui asociat.
c) Asociatul exclus are dreptul la beneficii si raspunde de pierderi pana in ziua excluderii.
d) Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la suma de bani care sa reprezinte valoarea acestei parti stabilita de asociati sau de un expert.
e) Un asociat se poate retrage din societate:

- in cazurile prevazute in actul constitutiv;

- cu acordul tuturor celorlalti asociati;

- prin hotarare a tribunalului, cand actul constitutiv nu prevede retragerea si nici nu exista acordul celorlalti asociati.
f) Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sale sociale, se stabilesc de asociati ori de un expert, iar in caz de neintelegere de tribunal.

16. FUZIUNEA SI DIVIZAREA SOCIETATII.

a) Societatea poate fuziona cu una sau mai multe societati existente.

b) Fuziunea se face fie prin absorbtia unei societati, fie prin contopirea cu alte societati rezultand o societate noua.

c) Divizarea societatii poate avea loc:

- prin deprinderea unei parti din patrimoniu si transmiterea catre una sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta;

- prin impartirea intregului patrimoniu al societatii intre doua sau mai multe societati existente sau care iau astfel fiinta.

d) In acest caz, societatea care se divide, isi inceteaza existenta.

17. DIZOLVAREA SOCIETATII

Societatea se dizolva prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societatii;
b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate sau realizarea acesteia;
c) declararea nulitatii societatii;
d) hotararea adunarii generale;

e) hotararea tribunalului la cererea oricarui asociat pentru motive temeinice, cum ar fi: neintelegerile grave dintre asociati, care impiedica functionarea societatii;

f) falimentul societatii;

g) incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unor asociati cand, datorita acestor cauze numarul asociatilor s-a redus la unul singur. Se excepteaza cazul cand in actul constitutiv exista clauza de continuare cu mostenitorii sau cand asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma unei S.R.L. cu asociat unic.

h) pierderea unei jumatati din capitalul social sau a reducerii lui sub minimum legal.
Societatea nu se dizolva daca, in termen de noua luni de la data constatarii pierderii sau reducerii capitalului social, acesta este reintregit, este redus la suma ramasa ori la minimum legal sau cand societatea se transforma intr-o forma de societate la care capitalul social corespunde.
Tribunalul mai poate pronunta dizolvarea la cererea C.C.I. sau a oricarei persoane interesate in cazurile in care:

i) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni;

j) societatea nu a depus timp de 3 ani consecutivi bilantul contabil, sau alte acte, care, portivit legii, se depun la O.R.C.;
k) societatea si-a incetat activitatea, nu are sediu cunoscut, asociatii au disparut sau nu au domiciliu ori resedinta cunoscuta.

Societatea nu se dizolva daca incetarea activitatii a fost anuntata organelor fiscale si inscrisa in O.R.C., iar durata incetarii nu depaseste trei ani.

18. LICHIDAREA SOCIETATII

Dizolvarea societatii are ca efect deschiderea procedurii lichidarii, in afara de cazurile de fuziune ori divizare totala sau in cazul dizolvarii unei S.R.L. cu asociat unic