CEDO: Conditii pentru admisibilitatea cererii (art.35 din Conventie)

1- Curtea Europeana a Drepturilor Omului poate solutiona numai plângeri referitoare la violarea unuia sau mai multor drepturi enumerate în Convenţie şi protocoale. Ea nu este o cale de atac împotriva instanţelor naţionale si nu poate anula sau modifica deciziile acestora.

2- Curtea poate examina numai cererile îndreptate împotriva unuia dintre statele care au ratificat Convenţia şi Protocoalele sale, şi dacă se referă la evenimente posterioare unei date determinate. Această dată variază de la stat la stat si anume, dupa intrarea in vigoare a Convenţiei pentru statul respectiv. România a ratificat Conventia si Protocoalele ei aditionale prin Legea nr. 30/1994, publicata în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994 si intrata în vigoare la 20 iunie 1994.

3- Vă puteţi plânge Curţii numai cu privire la actele unei autorităţi publice dintr-unul dintre aceste state (Parlament, administraţie, instanta de judecata etc). Curtea nu se ocupa de plângeri îndreptate împotriva unor persoane particulare sau a unor instituţii private.

4- Conform articolului 32 § 1 din Convenţie, Curtea nu poate fi sesizată decât după ce au fost epuizate, în prealabil, căile de atac interne şi în termen de şase luni începînd cu data deciziei definitive interne. O plângere care nu respectă aceste condiţii de admisibilitate nu va fi examinată de către Curte.

5- În exercitarea acestor cai de atac, trebuie să fie respectat regulile de procedură naţionale, mai ales termenele prescrise de acestea. Dacă, de exemplu, recursul dumneavoastră a fost respins ca tardiv sau pentru nerespectarea unei reguli de competenţă sau de procedură care vă poate fi imputată, Curtea nu va examina cererea dumneavoastră.

Dacă vă plângeţi de o decizie judecătorească, mai ales de condamnare, nu este necesar să fi încercat să obţineţi revizuirea după ce aţi parcurs instanţele judiciare uzuale. În plus, petiţiile (adresate Parlamentului, şefului statului sau al guvernului, unui ministru sau ombudsman) nu constituie remedii pe care trebuia să le fi încercat.

6- Termenul în care poate fi sesizată este de 6 luni de la data deciziei interne definitive. Termenul de 6 luni curge de la data la care autoritatea naţională competentă cea mai înaltă şi-a pronunţat decizia (dacă plângerea se referă la o condamnare, termenul curge de la pronunţarea hotărârii finale în ordinea normală a căilor de atac şi nu de la respingerea ulterioară a unei eventuale cereri de revizuire). Dacă se depăşeşte acest termen, Curtea nu mai poate examina plângerea.

Curtea nu reţine nicio cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34 din Conventie, daca:

a. este anonimă ; sau

b. este în mod esenţial aceeaşi cu o cerere examinată anterior de către Curte sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi.

Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în aplicarea art. 34, atunci când consideră cererea incompatibilă cu dispoziţiile convenţiei sau ale protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă. Ea poate proceda astfel în orice stadiu al procedurii.

Cu titlu informativ, mai mult de 90% din cererile examinate de către Curte sunt declarate inadmisibile pentru nerespectarea uneia sau sau a mai multor condiţii de admisibilitate, dintre cele menţionate mai sus.