Dictionar de termeni juridici

A

ABANDON- decizia de a renunta la un bun sau la un drept, luatã în anumite conditii prevãzute de lege; fapta de a pãrãsi pe cineva, lãsându-l fãrã sprijin sau ajutor.

ABATERE- încãlcarea dispozitiilor cu caracter administrativ sau disciplinar, prevãzutã de legi (sau alte norme) si care atrage dupã sine sanctiuni disciplinare sau contraventionale.

ABROGARE- anularea unei legi sau a unei dispozitii legale si care are ca rezultat scoaterea din vigoare, în tot sau în parte, a unui act normativ printr-un alt act normativ de aceeasi valoare juridicã sau de o valoare juridicã superioarã.

ABTINERE- situatia în care judecãtorul, procurorul, grefierul sau expertul care se aflã într-unul din cazurile de recuzare prevãzute de lege declarã aceasta si este înlocuit dacã se constatã cã nu poate sã participe în proces (de ex. este rudã cu una dintre pãrtile din proces).

ABUZ DE DREPT- exercitarea unui drept împotriva scopului lui economic si social, a legii sau regulilor de conduitã socialã.

ACCEPTARE- manifestarea vointei de a dobândi un drept, de a primi oferta de încheiere a unui contract, sau de a primi o succesiune

ACCEPTAREA SUCCESIUNII- actul de vointã prin care un mostenitor cu vocatie universalã sau cu titlu universal primeste mostenirea la care este îndreptãtit.

ACCESIUNE- încorporarea materialã a unui bun considerat mai putin important în altul mai important, cu efectul dobândirii dreptului de proprietate asupra primului bun de cãtre

proprietarul celui de-al doilea (ex. cumpãrãtorul unui set de mobilier dobândeste si oglinda încorporatã în el).

ACCIDENT DE MUNCÃ- vãtãmarea sãnãtãtii sau moartea unui angajat, provocate prin actiunea, de regulã neprevãzutã, a unei cauze exterioare victimei în cazul procesului de muncã sau în legãturã cu el.

ACHIESARE- manifestarea consimtãmântului pârâtului de a recunoaste pretentiile reclamantului.

ACONT- suma de bani plãtitã ca garantie în contul pretului, de una dintre pãrtile contractante celeilalte pãrti, înainte ca aceasta sã fi trecut la executarea obligatiei sale.

ACORD- reprezintã consimtãmântul la ceva, întelegerea dintre douã sau mai multe pãrti pentru încheierea unui act juridic.

ACT- document elaborat de o autoritate, prin care se atestã un fapt, o obligatie, identitatea cuiva.

ACT AUTENTIC- mijlocul de probã din categoria înscrisurilor, care s-a încheiat cu solemnitãtile cerute de lege, de cãtre un functionar public, care are dreptul de a functiona în locul unde s-a încheiat actul.

ACT DE STARE CIVILÃ- înscrisul autentic prin care se dovedeste nasterea, cãsãtoria sau decesul unei persoane.

ACT SUB SEMNÃTURÃ PRIVATÃ- mijloc de probã din categoria înscrisurilor, încheiat între pãrti, fãrã prezenta unui functionar public, ce cuprinde pe lângã continut si semnãtura pãrtilor, elemente necesare pentru valabilitatea lui.

ACTE PREMERGÃTOARE- actele procedurale, efectuate în scopul de a completa informatiile pe care le au organele de urmãrire penalã cu privire la sãvârsirea unei infractiuni.

ACTIONAR- proprietarul actiunilor la o societate pe actiuni sau la o societate în comanditã pe actiuni.

ACTIUNE CIVILÃ- mijlocul legal cel mai important de protejare prin constrângere judiciarã a drepturilor civile încãlcate sau a intereselor ocrotite de lege; posibilitatea reclamantului de a obþine recunoasterea sau realizarea dreptului sãu contestat, încãlcat, nerespectat, prin constrângerea judiciarã a pârâtului.

ACTIUNE CIVILÃ ÎN PROCESUL PENAL- mijlocul legal prin care persoana care a suferit o pagubã ca urmare a infractiunii sãvârsite, solicitã despãgubiri în vederea reparãrii pagubei.

ACTIUNE ÎN CONSTATAREA NULITÃTII ABSOLUTE A UNUI ACT JURIDIC- mijloc procedural de valorificare a dreptului de a cere în justitie desfiintarea retroactive a unui act juridic lovit de nulitate absolutã (poate fi intentatã de oricare din pãrti, de cãtre procuror si de cãtre orice persoanã interesatã, oricând, fiind imprescriptibilã)

ACTIUNE ÎN JUSTITIE- mijlocul legal (sub forma unei cereri) prin care se aduce înaintea instantei conflictul de drepturi nãscut din încãlcarea unei norme, si prin care se solicitã constatarea sau realizarea unui drept, fiind conditia necesarã ca o instantã sã judece.

ACTIUNE ÎN REGRES- actiune civilã prin care, cineva care a plãtit o sumã de bani din culpa altuia, se întoarce împotriva acestuia din urmã pentru recuperarea sumei plãtite.

ACTIUNE ÎN RESCIZIUNE- actiunea civilã prin care partea îndreptãtitã cere instantei anularea unui act juridic pentru leziune.

ACTIUNE ÎN REVENDICARE- actiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia asupra unui bun individual determinat, cere instantei sã i se stabileascã dreptul de proprietate asupra bunului si sã redobândeascã posesia lui de la cel care îl stãpâneste fãrã drept

ACTIUNE PENALÃ- mijlocul prevãzut de lege prin care se realizeazã, în justitie, tragerea la rãspunderea penalã a persoanelor care au sãvârsit infractiuni si pedepsirea acestora, pusã în miscare prin actul de inculpare prevãzut de lege (ordonanta procurorului sau rechizitoriul de trimitere în judecatã, dacã actiunea penalã nu a fost pusã în miscare în cursul urmãririi) si care constituie mijlocul de sesizare a instantei, în vederea judecãtii.

ACTIUNEA ÎN ANULARE- mijlocul procedural de valorificare a dreptului de a cere în justitie desfiintarea retroactivã a unui act juridic lovit de nulitate relativã.

ACTIUNEA ÎN CONSTATARE- actiunea civilã prin care se cere instantei sã constate fie existenta unui drept, fie inexistenta unui drept pretins al pârâtului.

ACTIUNEA ÎN REZILIERE- mijlocul procedural de valorificare, în caz de neîntelegere între pãrþi, a dreptului de a obtine desfiintarea unui contract cu executare imediatã (de ex. vânzare-cumpãrare) pentru neexecutarea culpabilã a obligatiilor celeilalte pãrti.

ACTIUNEA ÎN REZOLUTIE- mijlocul procedural prin care una din pãrtile unui contract cu executare succesivã (de ex. contract de închiriere) cere desfiintarea lui pentru neexecutarea culpabilã a obligaþiilor celeilalte pãrti

ACTIUNEA ÎN SIMULATIE- mijlocul procedural prin care, oricare dintre pãrtile actului juridic, sau un tert interesat, cere instantei înlãturarea actului juridic aparent, simulat, descoperindu-se existenta si cuprinsul actului juridic secret încheiat de aceleasi pãrti.

ACTIUNEA OBLICÃ- actiunea civilã prin care creditorul chirografar exercitã în numele debitorului sãu drepturile si actiunile patrimoniale neexercitate de cãtre acesta- mijloc preventiv de apãrare împotriva pericolului insolvabilitãtii debitorului prin care se urmãreste conservarea patrimoniului acestuia.

ACÞTIUNEA PAULIANÃ- actiunea prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice fãcute în frauda drepturilor sale de cãtre debitor.

ACTIUNEA POSESORIE- actiunea realã imobiliarã prin care se urmãreste apãrarea posesiei imobilului, putând fi intentatã de posesor chiar dacã nu este si proprietarul imobilului respectiv.

ACTUL DE SESIZARE- actul prin care este sesizat organul de urmãrire penalã sau se dispune trimiterea în judecatã a inculpatului. Actul de sesizare al instantei îl constituie rechizitoriul sau plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazurile prevãzute de lege.

ACTUL JURIDIC CIVIL- manifestare de vointã cu intentia de a produce efecte juridice, adicã de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil

AD PROBATIONEM- locutiune latinã, utilizatã în legãturã cu conditiile de formã ale actelor juridice pentru a exprima ideea cã aceastã conditie este cerutã de lege numai pentru dovada existentei actului respectiv si nu pentru validitatea acestuia.

ADJUDECAREA- atribuirea unui bun scos la licitatie publicã persoanei care oferã pretul cel mai mare.

AFINI- persoanele între care existã o legãturã îndepãrtatã, si nu de sânge (ex.: cumnatii între ei).

ALIBI- dovada sau mijlocul de apãrare prin care o persoanã dovedeste cã nu ar fi putut sãvârsi infractiunea (de ex. dovedeste cã se afla în alt loc).

AMENDA- sanctiunea administrativã, contraventionalã, fiscalã sau civilã care constã în obligatia autorilor unor fapte ilicite, de a plãti o sumã de bani care se face venit la bugetul de stat.

AMENDA JUDICIARÃ- reprezintã sanctiunea ce se aplicã de cãtre organul de urmãrire penalã prin ordonantã si de instanta de judecatã, prin încheiere, persoanei care, în cursul procesului a sãvârsit o abatere judiciarã dintre cele prevãzute de legea procesualã.

AMENDA PENALÃ- este pedeapsa principalã, alternativã cu pedeapsa închisorii, ce constã în suma de bani pe care este obligat sã o plãteascã cel condamnat pentru sãvârsirea unei infractiuni.

AMNISTIA- act de clementã a puterii legislative (Parlamentul României) prin care se înlãturã rãspunderea penalã pentru fapta sãvârtitã, cauzã care înlãturã rãspunderea penalã

alãturi de prescriptia rãspunderii penale, lipsa plângerii prealabile si împãcarea pãrtilor.

Ea se acorda prin lege si, dacã intervine înainte de condamnare, înlãturã rãspunderea penalã, iar dacã intervine dupã condamnare înlãturã si executarea pedepsei, precum si celelalte consecinte ale condamnãrii. Amnistia nu are efecte asupra mãsurilor de sigurantã, educative si asupra drepturilor persoanei vãtãmate (nu înlãturã actiunea civilã).

ANULARE- sanctiune civilã ce constã în desfiintarea retroactivã, prin hotãrâre judecãtoreascã, a unui act juridic lovit de nulitate relative.

APÃRÃTOR- persoana care are calificarea profesionalã, cunostinte de specialitate si dreptul sã acorde asistenta juridicã sau sã reprezinte pãrtile într-un proces.

APATRID- persoana care nu are cetãtenia niciunui stat.

APEL- calea de atac ordinarã cu care pot fi atacate toate sentintele, cu exceptiile prevãzute de lege, fiind al doilea grad de jurisdictie asupra fondului cauzei.

ARESTAREA- mãsura procesualã luatã de judecãtor în conditiile expres prevãzute de Codul de procedurã penalã, constând în privarea de libertate a unei persoane pentru a asigura desfãsurarea procesului penal în vederea realizãrii scopului acestuia.

AUDIERE- act procedural ce constã în ascultarea partilor, a martorului, a expertului, pe parcursul procesului în modul si în condiþiile prevãzute de lege.

AUTOR- persoana care a creat o opera literarã, artisticã, stiinþificã sau orice altã operã de creatie intelectualã si care se bucurã de toate prerogativele care alcãtuiesc continutul dreptului de autor asupra operei pe care a creat-o.

AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT- principiu juridic potrivit cãruia hotãrârile judecãtoresti definitive capãtã autoritate (putere) de lucru judecat, nemaiputând fi atacate decât prin cãile de atac extraordinare. Hotãrârile judecãtoresti definitive devin executorii si împiedicã o noua urmãrire pentru aceeasi faptã, chiar daca acesteia i s-ar da o nouã încadrare juridicã.

B

BILET LA ORDIN- titlul de credit în baza cãruia o persoanã, numitã emitent, îsi asumã obligatia de a plãti altei persoane, numitã beneficiar, o sumã de bani la împlinirea unui termen (de scadentã) sau la ordinul beneficiarului.

BREVET DE INVENTIE- reprezintã acel înscris oficial prin care se face descrierea unei inventiisºi instituirea protectiei juridice asupra acesteia, si care oferã titularului dreptul de folosire exclusiva a inventiei respective.

BUNA CREDINTÃ- obligatia de comportament conform cu regulile de convietuire, care revine pãrtilor la încheierea si executarea unei conventii.

BUNELE MORAVURI- constituie ansamblul normelor de conduitã cu caracter moral, la care legea civilã face uneori trimitere pentru a fi luate în considerare de cãtre instantã, ca un criteriu de apreciere a caracterului imperativ al unor texte de lege, a caracterului ilicit al unei cauze sau conditiile contractuale.

BUNURI- obiecte cu o valoare economicã, în privinta cãrora se pot constitui drepturi si obligatii patrimoniale

BUNURILE COMUNE- bunurile dobândite în timpul cãsãtoriei de oricare dintre soti care, de la data dobândirii lor, sunt bunuri ale ambilor soti. La desfacerea cãsãtoriei bunurile comune fac obiectul partajului.

BUNURILE IMOBILE- bunuri care au o asezare fixã, stabilã, care nu pot fi mutate dintr-un loc în altul fãrã sã-si piardã destinatia initialã sau identitatea (ex.: terenuri, clãdiri).

BUNURILE INDIVIZIBILE- bunuri ce nu pot fi împartite în mai multe fragmente, pãrti, fãrã a li se schimba destinatia.

BUNURILE MOBILE- bunuri care nu au o asezare fixã, stabile (care poate fi miscat dintr-un loc în altul prin forta proprie sau cu concursul unei energii strãine, fãrã sã-si piardã valoarea economicã).

BUNURILE NECOMSUMPTIBILE- bunuri care pot face obiectul unor acte de folosintã repetate, fãrã a-si pierde identitatea sau fãrã a trebui sa treacã în alt patrimoniu.

BUNURILE SUCCESORALE- bunuri care compun masa succesoralã.

BUNURILE VIITOARE- bunuri care urmeazã a fi produse sau dobândite în viitor.

C

CADASTRU- sistem unitar si obligatoriu de evidentã tehnicã, economicã si juridicã prin care se realizeazã identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hãrti si planuri cadastrale a

tuturor terenurilor, precum si a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul tãrii, indiferent de destinatia lor de proprietate.

CAPACITATE DE FOLOSINÞÃ A PERSOANEI FIZICE- calitatea omului de a fi subiect de drept, aptitudinea sa de a fi titular de drepturi si obligatii.

CAPACITATEA DE FOLOSINTÃ A PERSOANEI JURIDICE- aptitudinea generalã si abstractã a persoanei juridice de a avea drepturile si obligatiile în concordantã cu scopul avut în vedere la înfiintarea ei.

CARTE FUNCIARÃ- unitatea de bazã în sistemul de publicitate imobiliarã, în cadrul cãruia evidenta se tine pe imobile si nu pe proprietari, se întocmeste în mod distinct pentru fiecare imobil si cuprinde mentiuni despre toate actele translative sau constitutive de drepturi în privinta imobilului respectiv

CAUTIUNE- suma de bani pe care trebuie sã o depunã inculpatul ca garantie cã va respecta obligatiile ce-i revin în timpul liberãrii provizorii.

CLAUZA CONTRACTUALÃ- stipulatie inclusã de pãrti, în virtutea principiului libertãtii conventiilor, în continutul contractului lor.

COMISIE ROGATORIE- procedura utilizatã pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de cãtre o altã instantã decât cea care instrumenteazã cauza, de obicei egalã în grad, care se aflã mai aproape de respectiva probã decât instanta investitã cu judecarea cauzei.

COMPETENTA- capacitatea datã de lege unei instante de a solutiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri.

COMPETENTA MATERIALÃ- este de douã feluri: competenta materialã functionalã, care se stabileste dupã felul atributiilor jurisdictionale ce revin fiecãrei categorii de instante si competenta materialã procesualã, care se stabileste în raport de obiectul, valoarea sau natura litigiului dedus judecãtii.

COMPETENTA TERITORIALÃ- capacitatea unei instante de a solutiona anumite litigii sau de a rezolva anumite cereri, din punct de vedere al teritoriului arondat acesteia prin lege, si care se determinã functie de domiciliul sau sediul pãrtilor din cauza dedusã judecãtii.

COMPLET DE JUDECATÃ- numãrul de judecãtori prevãzut de lege care participã la judecarea unor categorii de cauze într-un anumit stadiu (trei judecãtori formeazã completul de recurs, doi judecãtori formeazã completul de apel, un judecãtor de obicei, formeazã completul de prima instantã).

COMPLICE- persoana care, cu intentie, înlesneste sau ajutã în orice mod la sãvârsirea unei fapte prevãzute de legea penalã.

CONCESIUNE- conventie prin care o persoanã fizicã sau juridicã obtine dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului sau ale unitãtilor administrative teritoriale; drept de exploatare a unui bun, a unei întreprinderi, etc. acordat de o autoritate unor persoane particulare.

CONCURS IDEAL DE INFRACTIUNI- se realizeazã când o actiune sau inactiune, sãvârsitã de aceeasi persoanã, datoritã împrejurãrilor în care a avut loc, si urmãrilor pe care le-a produs, întruneste elementele mai multor infractiuni.

CONFLICT DE COMPETENTÃ- situatie apãrutã atunci când douã sau mai multe organe judiciare se considerã competente în a solutiona o cauzã (conflict pozitiv) sau atunci când douã sau mai multe organe judiciare se considerã necompetente sã o solutioneze (conflict negativ).

CONFRUNTARE- procedeu folosit de organele de urmãrire penalã în cazul în care se constatã cã existã contradictii între declaratiile persoanelor ascultate în cauzã.

CONTRACT DE COMISION- contract prin care o persoanã, numitã comisionar, se obligã fatã de altã persoanã, numitã comitent, sã încheie anumite acte juridice în nume propriu, dar în contul acesteia din urmã, primind pentru serviciul respectiv o remuneratie numitã comision.

CONTRACT DE COMODAT- contract prin care o persoanã, numitã comodant, dã, spre folosintã temporarã, unei alte persoane, numitã comodatar, un lucru, cu obligatia pentru acesta din urmã de a-l restitui în naturã, asa cum l-a primit.

CONTRACT DE DONATIE- contract prin care una din pãrti, numitã donator, îsi micsoreazã patrimoniul sãu cu un drept, mãrind corespunzãtor patrimoniul celeilalte pãrti, numitã donatar, cu acelasi drept, fãrã a urmãri sã primeascã ceva în schimb.

CONTRACT DE ÎNTRETINERE- contract prin care una din pãrti, numitã întreþtnut, înstrãineazã un bun sau plãteste o sumã de bani celeilalte pãrti, numitã întretinãtor, care se obligã, în schimb, sã-i asigure întreþinerea (adicã toate cele necesare traiului), pe durata întregii sale vieti, si, la deces, sã o înmormânteze dupã datinã.

CONTRACT DE LOCATIUNE- contractul prin care o persoanã, numitã locator, se obligã sã asigure altei persoane, numitã locatar, folosinta integralã sau partialã a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o duratã de timp determinatã, în schimbul unui prêt corespunzãtor.

CONTRACT DE MANDAT- contract prin care o persoanã, numitã mandatar, se obligã sã facã ceva pe seama altei persoane, numitã mandant, de la care a primit o împuternicire în acest scop.

CONTRACT DE SCHIMB- contract prin care pãrtile, numite copermutanti, dau fiecare celuilalt un lucru pentru altul.

CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPÃRARE- contract prin care una din pãrti, numitã vânzãtor, strãmutã proprietatea unui bun al sãu asupra celeilalte pãrti, numitã cumpãrãtor, care se obligã a plãti, în schimb, vânzãtorului, o sumã de bani convenitã ca pret al bunului vândut.

CONTRAVENIENT- persoanã fizicã sau juridicã vinovatã de sãvârsirea unei contraventii.

CONTRAVENTIE- faptã de un pericol social mai redus decât infractiunea, sãvârsitã cu vinovãtie si prevãzutã de legile speciale civile.

CREANTÃ- dreptul creditorului de a pretinde de la debitorul sãu sã dea, sã facã sau sã nu facã ceva.

CREDITOR- persoanã fizicã sau juridicã titularã a unui drept de creantã (care a dat bani cu împrumut sau care are de primit o datorie de orice naturã).

CULPÃ- formã a vinovãtiei, mai putin gravã decât intentia, si care presupune cã fãptuitorul nu a prevãzut rezultatul faptei sale desi trebuia, sau putea sã îl prevadã.

D

DEBIT- datorie pe care o are o persoanã (debitor) la o altã persoanã (creditor).

DEBITOR- persoanã fizicã sau juridicã care datoreazã creditorului mãrfuri, sume de bani sau alte bunuri.

DENUNT- încunostintarea fãcutã în fata organelor prevãzute de lege de cãtre o persoanã fizicã sau juridicã despre sãvârsirea unei infractiuni.

DISJUNGEREA- operatiunea prin care o parte a unei cauze se desparte de restul ei, pentru a fi judecatã separat, fie ca sanctiune proceduralã a depunerii ei peste termen, fie ca o necessitate rezultatã din mersul dezbaterilor.

DREPT DE CREANTÃ- facultatea creditorului dintr-un raport juridic obligational de a pretinde debitorului îndeplinirea obligatiei corelative de a da, de a face sau a nu face ceva.

DREPT DE IPOTECÃ- drept care poartã asupra unui bun imobil al debitorului sau al altei persoane, care conferã creditorului ipotecar dreptul de a urmãri imobilul respectiv în stãpânirea oricui s-ar afla si de a fi plãtit cu prioritate fatã de ceilati creditori din pretul acelui bun.

DREPT DE PREEMPTIUNE- drept de care se bucurã cineva printr-un contract sau printr-o lege, de a fi preferat dintre mai multi cumpãrãtori.

DREPT DE PROPRIETATE- drept fundamental al omului ce permite acestuia sã posede, sã foloseascã si sã dispunã de un lucru.

DREPTUL LA ACTIUNEA CIVILÃ- posibilitatea acordatã de lege unei persoane de a se adresa organului jurisdictional, în vederea apãrãrii dreptului sãu încãlcat.

E

EVICTIUNE- pierderea de cãtre cumpãrãtor, în tot sau în parte, a dreptului de proprietate asupra lucrului cumpãrat, sau tulburarea cumpãrãtorului în exercitarea prerogativelor de proprietar cu privire la acel lucru, pierdere sau tulburare survenite ca urmare a valorificãrii de cãtre vânzãtor sau de cãtre un tert a unui drept care exclude, în tot sau în parte, dreptul cumpãrãtorului referitor la bunul respective.

EXPULZARE- mãsura de sigurantã ce constã în scoaterea în afara teritoriului tãrii a cetãteanului strain ori a persoanei fãrã cetãtenie care nu domiciliazã în România, dacã a sãvârsit o infracþiune si se apreciazã cã rãmânerea acestuia pe teritoriul tãrii prezintã pericol social.

F

FÃPTUITOR- persoana fatã de care nu s-a început urmãrirea penalã, fiind doar o persoanã cu privire care existã doar bãnuiala comiterii unei infractiuni, atâta timp cât nu s-a efectuat niciun act de procedurã, în etapa actelor premergãtoare.

G

GAJ- contract accesoriu în temeiul cãruia debitorul sau o tertã persoanã remite creditorului sau unui tert, un bun mobil, corporal sau incorporal, în vederea garantãrii executãrii unei obligatii.

I

IESIRE DIN INDIVIZIUNE- încetare a proprietãtii comune asupra unui bun sau unei universalitãti de bunuri, astfel încât, în locul unei cote-pãrti abstracte, fiecãreia dintre persoane i se atribuie în exclusivitate o portiune determinatã, concretã.

IMPRESCRIPTIBIL- calitate a unui drept sau a unei actiuni de a se putea exercita sau invoca oricând, indiferent de perioada de timp care a trecut de la nasterea dreptului.

INCULPAT- calitate pe care o primeste cel care a sãvârsit infractiunea prin punerea în miscare a actiunii penale, devenind parte în proces, cu absolut toate consecintele legate de aceastã calitate (drepturi si obligatii procesuale).

INCOMPATIBILITATE- împrejurare în care se afla judecãtorul, procurorul, grefierul sau expertul si care îl împiedicã, fiindu-i interzis prin lege sã participe la judecarea cauzei (de ex. Judecãtorul care a pronuntat o hotãrâre într-o cauzã nu poate lua parte la judecata aceleiasi cause în apel sau în recurs si nici în caz de rejudecare dupã casare).

INFRACTIUNE- fapta care prezintã pericol social, sãvârsitã cu vinovãtie si prevãzutã de legea penalã.

INFRACTIUNE FLAGRANTÃ- infractiunea descoperitã în momentul sãvârsirii sau imediat dupã sãvârsire.

INFRACTIUNE CONTINUÃ- infractiunea care se prelungeste în timp în mod natural dupã momentul consumãrii ei.

INOPOZABILITATE- sanctiune ce intervine în cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fatã de terti, prevãzute de lege pentru anumite acte juridice.

INSTIGATOR- persoana care cu intentie, determinã pe o altã persoanã sã sãvârseascã o faptã prevãzutã de legea penalã.

INTENTIE- formã a vinovãtiei care presupune cã fãptuitorul a prevãzut rezultatul faptei sale si a acceptat producerea lui.

IPOTECA- garantie realã ce are ca obiect bunuri imobile, ce rãmân în patrimoniul debitorului, si care urmãreste bunurile în mâna oricui s-ar afla.

IRESPONSABILITATE- starea de incapacitate psiho-fizicã a unei persoane care nu poate sã-si dea seama de semnificatia socialã a actiunilor sau inactiunilor sale ori nu poate fi stãpânã pe ele.

ÎMBOGÃTIREA FÃRÃ JUSTÃ CAUZÃ- faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mãrit pe seama patrimoniului altei persoane, fãrã ca pentru aceasta sã existe vreun temei juridic.

ÎNVINUIT- persoana fatã de care s-a început urmãrirea penalã, dar mai înainte de punerea în miscare a actiunii penale, fatã de care pot fi administrate probe si pot fi luate mãsuri procesuale. Un învinuit poate fi retinut de organul de cercetare penalã pe o duratã de cel mult 24 de ore.

J

JONCTIUNE A POSESIILOR- unirea posesiei uzucapantului, adicã a posesorului actual, cu intervalul de timp cât posesia a fost exercitatã de cãtre autorul sãu, pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune.

JUDECATA ÎN APEL- reprezintã a doua etapã a fazei procesuale a judecãtii dupã judecarea în primã instantã si înaintea judecãrii în recurs, în care instanta de apel, superioarã în grad, verificã legalitatea si temeinicia sentintei pronuntate în primã instantã pe baza materialelor din dosarul cauzei si a oricãror probe noi ce i se aduc.

JUDECATA ÎN FOND- sau judecata în primã instantã este prima etapã procesualã si cunoaste trei faze: faza scrisã pregãtitoare (cererea de chemare în judecatã, întâmpinarea si cererea reconventionalã, fixarea primului termen etc.), faza judecatii propriu-zise si pronuntarea sentintei.

K

KNOW-HOW- cunostinte specifice, detinute asupra unui produs sau procedeu de fabricatie, adesea obtinute prin lucrãri de cercetare si de dezvoltare importante si costisitoare.

L

LEGITIMÃ APÃRARE- cauzã de nepedepsire ce presupune sãvârsirea infractiunii pentru a înlãtura un atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva fãptuitorului, a altuia sau împotriva unui interes public si care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

M

MANDATUL- contractul în temeiul cãruia o persoanã numitã mandant, împuterniceste pe o altã persoanã, numitã mandatar, sã încheie în numele ei si pentru ea anumite acte juridice.

MANDAT EUROPEAN DE ARESTARE- decizie juridicã emisã de un stat membru pentru arestarea si predarea de cãtre un alt stat membru a unei persoane datã în urmãrire penalã sau pentru executarea unei sanctiuni privative de libertate; un instrument destinat cooperãrii între autoritãtile judiciare din statele membre, prin eliminarea extrãdãrii si se bazeazã pe principiul recunoasterii reciproce a deciziilor în materie penalã

MARTOR- persoana care are cunostintã despre vreo faptã sau despre vreo împrejurare de naturã sã serveascã la aflarea adevãrului în cadrul procesului.

MARTORI ASISTENTI- persoane chemate în cazul unei activitãti procesuale pentru ca ele sã ateste concordanta consemnãrilor trecute în procesul verbal cu cele efectuate de organele judiciare.

N

NERETROACTIVITATEA LEGII PENALE- principiu potrivit cãruia legea penalã nu se aplicã faptelor care, la data când au fost sãvârsite nu erau prevãzute ca infractiuni.

NOVATIE- conventie prin care pãrtile unui raport juridic obligational sting o obligatie existentã, înlocuind-o cu o nouã obligatie.

NULITATE- sanctiune care constã în lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti, întrucât acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu încãlcarea condiþiilor de validitate ale actului respective

P

PARTAJ- mod specific de realizare a iesirii din indiviziune, pe baza conventiei pãrtilor sau pe cale judecãtoreascã.

PARTE CIVILÃ- partea vãtãmatã care exercitã actiunea civilã pentru repararea pagubei în cadrul procesului penal.

PARTE VÃTÃMATÃ- persoanã fizicã (sau juridicã) care a suferit o pagubã materialã sau moralã în urma sãvârsirii de cãtre altcineva a unei infractiuni.

PEDEAPSA- mãsura de constrângere luatã împotriva celui vinovat de sãvârsirea unei infractiuni si mijoc de reeducare a condamnatului.

PEDEPSE COMPLEMENTARE- mãsuri de constrângere menite sã completeze represiunea instituitã prin pedeapsa principalã.

PERCHEZITIA- procedeu de investigatie folosit atunci când persoana cãreia i s-a cerut sã predea vreun obiect sau vreun înscris, care are legãtura cu rezolvarea cauzei, tãgãduieste existenta sau detinerea acestora si care constã în cãutarea acelor dovezi.

PERSOANA RESPONSABILÃ CIVILMENTE- persoana chematã în procesul penal sã rãspundã potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului.

PERSONALITATEA LEGII PENALE- principiu conform cãruia legea penalã se aplicã infractiunilor sãvârsite în afara teritoriului tãrii, dacã fãptuitorul este cetãtean român sau dacã, neavând nicio cetãtenie, are domiciliul în tarã.

PLÂNGERE- cerere, act prin care se face sesizarea unui organ de jurisdictie în vederea exercitãrii controlului asupra unui act al administratiei de stat ori a refuzului unui organ de a-si îndeplini atributiile legale.

PLÂNGERE CONTRAVENTIONALÃ- cerere prin care contravenientul contestã în fata instantei legalitatea si/ sau temeinicia procesului verbal de contraventie încheiat de organul constatator.

PLÂNGERE PENALÃ- cerere prin care partea vãtãmatã sesizeazã un organ de jurisdictie cu privire la sãvârsirea unei infractiuni.

POPRIRE- modalitate a executãrii silite constând în indisponibilizarea sumelor de bani,

titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile, incorporale, urmãribile, datorate debitorului de cãtre un tert sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

PROBÃ- orice element de fapt care serveste la cunoasterea împrejurãrilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.

R

RECIDIVÃ- constã în sãvârsirea din nou a unei infractiuni de cãtre o persoanã care anterior a mai fost condamnatã definitiv pentru o altã infractiune.

RECURS- cale ordinarã de atac în care instanta de recurs, superioarã în grad, verificã legalitatea sentintei pronuntate în prima instantã sau a deciziei pronuntate în apel pe baza

probelor din dosarul cauzei si a înscrisurilor noi ce i se aduc.

RECUZARE- situatia în care partea solicitã înlocuirea judecãtorului sau procurorului, grefierului, expertului pe care îl considerã incompatibil sã participe în proces, cunoscând cã se aflã într- unul din cazurile prevãzute de lege (de ex. este rudã cu una dintre pãrtile din proces) în care impartialitatea sa ar putea fi pusã la îndoialã.

REPREZENTANT- persoanã împuternicitã sã participe la îndeplinirea activitãtilor procesuale în numele si în interesul unei pãrti din proces.

REZILIERE- desfiintarea cu efect retroactiv a contractului cu executare succesivã, la cererea unei pãrti ca urmare a neexecutãrii culpabile a prestatiei asumatã de cãtre cealaltã parte.

REZOLUTIUNE- desfiintarea cu efect retroactiv a contractului cu executare imediatã, la cererea unei pãrti ca urmare a neexecutãrii culpabile a prestatiei asumatã de cãtre cealaltã parte.

S

STARE DE NECESITATE- cauza de nepedepsire ce presupune sãvârsirea infractiunii pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi înlãturat altfel, viata, integritatea corporalã sau sãnãtatea fãptuitorului, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public.

STRÃMUTARE- institutia prin care o anumitã cauzã este luatã din competenta unei instante si este data spre solutionare unei alte instante de acelasi grad, din motive expres prevãzute de lege (bãnuialã legitimã sau sigurantã publicã).

T

TERMEN- un interval de timp în care organele judiciare sau persoanele interesate pot sã-si exercite drepturile sau obligatiile procesuale.

TERMEN ÎN CUNOSTINTÃ- data fixatã de organul de jurisdictie competent pentru solutionarea unei cauze, comunicatã direct uneia sau unora dintre pãrti, în conditiile prevãzute de lege, care face ca partea sau pãrtile respective sã aibã obligatia de a se prezenta la judecatã fãrã a mai fi citate la termenele urmãtoare.

TESTAMENT- act juridic unilateral prin care testatorul dispune, pentru cazul încetãrii sale din viatã, de întreaga sa avere sau numai de o parte din aceasta în favoarea altuia.

TRANZACTIE- contract prin care pãrtile terminã un proces început ori preîntâmpinã un proces ce poate sã se nascã, fãcându-si concesii reciproce.

V

VACANTA JUDECÃTOREASCÃ- perioada în care se efectueazã concediile de odihnã cuvenite personalului instantelor, si nu se desfãsoarã sedinte de judecatã, cu exceptia cauzelor în materie penalã cu arestati, a cererilor pentru obligatiile de întretinere de orice fel, asigurarea dovezilor, cererile de ordonantã presedintialã, precum si în alte cauze considerate urgente, conform legii.

VALIDAREA POPRIRII- confirmare, prin hotãrâre judecãtoreascã, a valabilitãtii unei popriri.

VALIDITATE- calitate a unui act juridic de a întruni toate conditiile si de a produce toate efectele prevãzute de lege.

VERIFICARE DE SCRIPTE- procedurã legalã aplicatã de instantã în cazurile în care partea cãreia i se opune un înscris sub semnãturã privatã tãgãduieste scrisul sau semnãtura si care se poate face prin: a. examinarea comparativã de cãtre instantã a scrisului sau semnãturii executate în fata sa de cãtre cel în cauzã, cu scrisul sau semnãtura contestate; b. confruntarea de cãtre instantã a înscrisului cu alte înscrisuri necontestate, denumite piese de comparatie; c.expertiza. Rezultatul verificãrii rãmâne la aprecierea instantei si se cuprinde într-o încheiere sau în însãsi hotãrârea prin care se solutioneazã cauza. Dacã se constatã cã înscrisul nu emanã de la persoana cãreia i se atribuie, va fi înlãturat, iar în caz contrar, va fi reþinut ca o probã în cauzã. Dacã se sustine cã înscrisul ori semnãtura sunt false, se recurge la procedura înscrierii în fals.

VICII ASCUNSE- defectele sau deficientele calitative ale bunului vândut, închiriat, sau ale lucrãrilor executate, care, existând în momentul predãrii bunului nu au fost cunoscute de cãtre dobânditor si nici nu puteau fi descoperite de el prin mijloacele obisnuite de verificare sau receptie si care fac ca bunul sa nu poatã fi întrebuintat conform destinatiei sale ori îi micsoreazã posibilitãtile de întrebuintare în asa mãsura încât se poate presupune cã dobânditorul n-ar fi contractat sau n-ar fi consimtit sã plãteascã pretul contractual stabilit dacã l-ar fi cunoscut.

VICII DE CONSIMTAMÂNT- împrejurãri de fapt care afecteazã libertatea exprimãrii vointei juridice sau caracterul ei constient la încheierea unui act juridic si care dau dreptul persoanei în cauzã sã cearã anularea acestuia(de ex. eroarea, dolul, violenta si, în conditiile legii, leziunea)

VINOVÃTIA- una din trãsãturile esentiale ale infractiunii, constã în atitudinea constiintei subiectului infractiunii fatã de fapta si fatã de rezultatul faptei sale si existã când fapta ce prezintã pericol social este sãvârsitã cu intentie sau din culpã.

Z

ZI NELUCRÃTOARE- zi din cursul sãptãmânii de lucru în care personalul încadrat nu are obligatia de a presta muncã: zilele de repaus sãptãmânal, zilele de sãrbãtoare legalã si alte zile în care, potrivit legii, nu se lucreazã.