Actiunea in granituire
Mijloacele de apãrare a dreptului de proprietate au fost grupate in douã categorii: mijloace indirecte sau nespecifice precum actiunile in justitie intemeiate pe drepturile de creantã (actiunile in executarea contractelor, in rãspundere contractualã, in restituirea plãtii nedatorate etc.) si mijloace directe sau specifice care sunt asa-numitele actiuni reale. Aceste mijloace directe sunt actiunile petitorii si actiunile posesorii. Actiunile petitorii sunt acele actiuni prin care reclamantul cere instantei de judecatã sã statueze cã el este titularul dreptului de proprietate sau al altui drept real cu privire la un anumit bun. Sunt actiuni petitorii: actiunea in revendicare, actiunea in grãnituire, actiunea negatorie, actiunea confesorie si actiunea in prestatie tabularã. Actiunea in grãnituire este actiunea prin care titularul ei solicitã instantei de judecatã sã stabileascã prin semne exterioare linia despãrtitoare intre cele douã fonduri vecine. Ea poate fi exercitatã de cãtre proprietar, uzufructuar si chiar de cãtre posesor, nu insã si de cãtre detentorii precari. Ea poate fi indreptata impotriva proprietarului fondului limitrof, titularului unui alt drept real, precum si impotriva chiriasului sau arendasului, dar cu introducerea in cauza si a proprietarului. Dreptul fiecarui proprietar sau titular de drept real principal de a-l obliga pe vecinul sau la granituire este o facultate. Hotararea judecatoreasca ce se va pronunta are caracter declarativ de drepturi, deoarece judecatorul reconstituie hotarul real dintre cele doua fonduri.
Prin actiunea in granituire se urmareste reconstituirea hotarului real dintre doua fonduri, fiecare parte avand rolul de reclamant si parat, ceea ce le pune pe acelasi plan in ceea ce priveste sarcina probei.
Comentarii