Conventia cu privire la drepturile copilului adoptata in 1989 de O.N.U. si legislatia interna

Conventia cu privire la drepturile copilului a fost adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin rezoluţia 44/25 din 20 noiembrie1989. Ea a intrat în vigoare pe 2 septembrie 1990 conform articolului 49. In noiembrie 2005, Convenţia fusese ratificată sau adoptată de 192 de state. Este instrumentul cu cea mai largă ratificare în materia drepturilor omului din istorie.

Convenţia a fost ratificată de România pe 28 septembrie 1990.

In luna iunie 2004, Parlamentul a adoptat Pachetul legislativ in domeniul protectiei drepturilor copilului, având la baza principiile Conventiei Europene privind drepturile omului si respectiv ale Conventiei ONU privind drepturile copilului, pachet legislativ ce a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2005 care cuprinde : Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, Legea nr.274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Român pentru Adoptii si Legea nr.275/2004 pentru modificarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.12/2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Prin elaborarea acestui nou set de legi s-a dorit instaurarea unei stari de normalitate si responsabilizare a familiei naturale si reintoarcerea acesteia catre copil.

Pachetul legislativ in domeniul protectiei copilului este pe deplin armonizat cu tratatele internationale la care România este parte, in mod deosebit Conventia ONU privind drepturile copilului.

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului reprezinta elementul central al pachetului legislativ. Fundamentul acesteia il reprezinta faptul ca parintii sunt primii responsabili pentru cresterea, ingrijirea si dezvoltarea copilului, acestia fiind indreptatiti a primi sprijinul de care au nevoie din partea comunitatii si a autoritatilor locale, in indeplinirea responsabilitatilor care le revin.

Aceasta lege reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului stabilite prin Constitutie, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata.

Principiul de baza in respectarea, garantarea si promovarea drepturilor copilului il reprezinta interesul superior al acestuia, care este prioritar, asa cum rezulta din art. 3 pct.1 din Conventia ONU, care prevede „in toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”. cit si din art.6 din Legea nr.272/2004 potrivit caruia „ Respectarea si garantarea drepturilor copilului se realizeaza conform urmatoarelor principii: a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; b) egalitatea sanselor si nediscriminarea; c) responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti; d) primordialitatea responsabilitatii parintilor cu privire la respectarea si garantarea drepturilor copilului; e) descentralizarea serviciilor de protectie a copiilor, interventia multisectoriala si parteneriatul dintre institutiile publice si organismele private autorizate; f) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil; g) respectarea demnitatii copilului; h) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia tinind cont de virsta si de gradul sau de maturitate; i) asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea ,cresterea si educarea copilului, tinind cont de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica in cazul luarii unei masuri de protectie; j) celeritatea in luarea oricarei decizii cu privire la copil; k) asigurarea protectiei impotriva abuzului si exploatarii copilului; l) interpretarea fiecarei norme juridice referitoare la drepturile copilului in corelatie cu ansamblul reglementarilor din aceasta materie,”Unul din drepturile fundamentale ale copilului este protejarea acestuia impotriva oricarei forme de exploatare,asa cum prevede Conventia ONU, potrivit art. 32 pct.1 si respectiv art.34 din aceasta.

Asa cum rezulta din art.87 pct 1 din Legea nr.272/2004, in sensul dispozitiilor Conventiei „Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrins la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa-i dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.”

De asemenea, in art. 99 din acelasi act normativ se arata ; 1) Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare; 2) Institutiile si autoritatile publice ,potrivit atributiilor lor, adopta reglementari specifice si aplica masuri corespunzatoare pentru prevenirea, intre altele: a) transferului ilicit si a nereturnarii copilului; b) incheierii adoptiilor, nationale ori internationale, in alte scopuri decit interesul superior al copilului; c)exploatarii sexuale si a violentei sexuale; d) rapirii si traficarii de copii in orice scop si sub orice forma; e) implicarii copiilor in conflicte armate; f) dezvoltarii fortate a talentelor copiilor in dauna dezvoltarii lor armonioase , fizice si mentale; g) explotarii copilului de catre mass- media; h) exploatarii copilului in cadrul unor cercetari ori experimente stiintifice.

Aceleasi dispozitii rezulta din prevederile art.49 pct.3 din Constitutia Romaniei conform caruia „Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii, sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala, sunt interzise „.

Legea nr. 272/2004 este conceputa special pentru a-i permite României sa isi respecte obligatiile internationale nefiind asadar, surprinzator faptul ca multe dintre prevederile acestei legi reflecta fidel prevederile incluse in Conventia ONU cu privire la drepturile copilului.

Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cuprinde in aria sa de reglementare toti copiii, indiferent unde se afla acestia, in familie sau in sistemul de protectie, in scoala sau deja pe piata muncii, in tara sau in strainatate, indiferent de situatia lor si fara nicio discriminare, garantând acestora exercitarea drepturilor lor, prevazute de Conventia ONU cu privire la drepturile copilului. Totodata este accentuat rolul primordial al parintilor si familiei in cresterea si educarea copilului si in subsidiar interventia autoritatilor statului in situatia in care familia nu poate raspunde in mod corespunzator nevoilor copiilor.

Preocuparea Romaniei pentru protejarea drepturilor copilului , in sensul dispozitiilor Conventiei ONU, se regaseste atit in reglementarile stipulate de Codul familiei, cit si in norme juridice ale codului civil (protectia incapabililor , leziunea in conventii,protectia mostenitorilor minori,etc.). Codul penal si dispozitiile speciale ,care cuprind sanctionarea contraventiilor si ale infractiunilor savirsite in raport cu minorii, prin incalcarea drepturilor fundamentale ale acestora, au primit o reglementare din ce in ce mai precisa si mai protectiva fata de copii. Statul a reglementat atit protectia sociala a copiilor prin institutii private si de stat cit si ajutorul acordat de stat, prin implicarea sa atit din punct de vedere material cit si educational, reglementarile privind institutia abandonului, a incredintarii temporare, a plasamentului si a adoptiei fiind esentiale sub acest aspect.

Asadar, analizind textul Conventiei ONU din 1989 in raport cu legislatia interna privind drepturile copilului si cu Constituia Romaniei, observam ca legislatia romana se bazeaza pe aceleasi principii in garantarea drepturilor copiilor, izvorite din Conventie , fiecare drept al copilului regasindu- se in legislatia interna.